Roxana-Mălina Chirilă

Replică la niște drepturi la replică

Stau și eu pe net de dimineața și cineva-mi trimite un link către Yogaesoteric.net. Arunc o privire și, ce să vezi? MISA e din nou defăimată de către niște jurnaliști răuvoitori care efectiv n-au altă treabă decât să-i găsească nod în papură celei mai mari școli de yoga din România.

Care-i situația? Ce lucruri îngrozitoare i s-au mai întâmplat sărmanei MISA în ultima perioadă? Cât de tare o mai lovește conspirația mondială a sectei satanice a francmasonilor, dușmanii ei de moarte? Ce i-a mai făcut SRI-ul (Securitatea Reloaded), care luptă din răsputeri pentru a o desființa și a o distruge?

Păi, se pare că în Arad există un ziar local care a publicat vreo două articole despre MISA. E o conspirație, vă spun eu. O mizerabilă conspirație.

Primul articol din Glasul Aradului e un editorial mai fără cap și fără coadă, dar probabil relevant pentru arădenii care-s în temă. Citez începutul:

Membrii MISA, cunoscuta organizaţie condusă de şi mai cunoscutul guru Gregorian Bivolaru, organizează întâlniri şi la Arad. În sfârşit, o veste bună pentru locuitorii din municipiu care nu mai ştiu cum să ocolească şantierele care au apărut pe cele mai importante artere şi se confruntă cu zeci de probleme, apărute din cauza celor care se află la putere, fie că vorbim de puterea locală, fie de puterea de la Bucureşti.

Așa, la prima vedere, mi se pare un articol ironic care are mai multă legătură cu problemele arădenilor decât cu orice altceva. A mers omul prin oraș, înjurând șantierele, și a dat peste ceva afișe legate de cursurile de yoga. Așa că, pentru că Aradul arde și MISA se piaptănă, a povestit exact în cheia asta despre ce nasol e să fii arădean. O să-l cred pe cuvânt, că n-am fost în Arad.

Dar vajnicii apărători și spălători de basma ai Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut au tras o cu totul altă concluzie.

Ar fi naiv să credem că acest articolaș este doar o simplă glumă nevinovată. Dimpotrivă, se pare că dacă tot nu a mai găsit nimic nou de care să se lege la MISA, acest jurnalist lipsit de etică profesională s-a gândit să mai dea măcar un mic bobârnac școlii de yoga, ca nu cumva să uite cineva de oprobiul public la care aceasta a fost expusă în anii anteriori în mass media românească.

Ce poți să spui?… MISA e buricul târgului, chiar și când nu e vorba de ea. În curând o să vedem un drept la replică pe site-ul oficial al Mișcării, care să spună așa: ”Un SRI-st infiltrat pe site-ul Mediafax denigrează școala noastră de yoga insinuând o asociere cu politica românească și cu stările inferioare ale psihicului uman, comentând la fiecare articol din ultimele 24 de ore, ‘MISA RUPT DE TOȚI POLITICIENII!””

În același articol de pe yogaesoteric mai e pomenit un alt atac deosebit de grav împotriva școlii de yoga MISA.

Articolul, tot din Glasul Aradului, e scris cam în aceeași manieră în care scriu și eu acum. Un jurnalist, Adrian Cotună, s-a dus și el la o conferință de deschidere a cursului de yoga MISA și a scris despre ce-a văzut pe acolo.

Citez:

Lecturarea fără nici cea mai mică urmă de discernământ a unor texte preluate, probabil, de pe internet, despre practica yoga, a durat mai bine de o oră şi jumătate, paginile întoarse părând că nu se mai sfârşesc. Lectura celor doi era lipsită de orice vlagă, înşiruirea cuvintelor fiind mecanică, lăsând certitudinea că nici ei nu înţeleg sensul cuvintelor. Penibilul „absolut“ a fost atins când domnişoara s-a apucat de citit, împotmolindu-se practic la fiecare cuvânt care trecea peste un anumit număr de silabe, semn cât se poate de evident că nu reuşea să înţeleagă nimic din ceea ce încerca cu disperare să îi convingă pe alţii. Posibil ca doar un copil care vede pentru prima dată în viaţa sa literele să fi fost invidios pe capacităţile de citire ale yoghinei.

Dur. Și, cine știe, poate-i și adevărat, că nu în toate orașele țării merge bine conferința de deschidere.

Ei, MISA numai când aude de critică sare în sus la trei metri și jumătate și se dă cu capul de tavan. Gregorian Bivolaru a scos și o carte pe tema asta, dacă nu știați.

Neîntârziat apare și comentariul yogaesoteric: „autorul articolului, care cu siguranţă nu ştie nimic adevărat despre MISA, deoarece nu a fost niciodată la vreun curs de yoga, se duce apoi la conferinţa de deschidere, ca să nu rămânem cu impresia (de altfel corectă) că s-a lăsat manipulat prosteşte de denigratorii MISA.” Mai mult decât atât, jurnalistul nostru a „devenit vocea frustrării şi răzbunării acestui patetic personaj care este Cecilia Tiz” – deci este un fel de unealtă a marii dușmance MISA, nimeni alta decât Cecilia Tiz, care ba e patetică, ba e demoniacă, ba e unealta SRI-ului. Pentru cei care n-au avut de-a face cu MISA, trebuie să știți că întreaga Mișcare știe exact cine e Cecilia Tiz din articolele care i-au fost dedicate, din filmul care s-a făcut despre ea și s-a dat la mare… Cecilia Tiz, Spaima Misanilor, plătită cu bani grași din bugetul statului ca să facă treaba pe care toți masonii și toți securiștii și toți demonii laolaltă de-abia reușesc s-o facă: să aducă MISA cu botul pe labe.

În fine, nu mai am chef să comentez fiecare frază a yogaesotericului, care are prostul obicei de a bălăcări și apoi a spune că alții nu respectă codul deontologic (ciob, oală spartă…)

Ideea e următoarea: au trecut vremurile bune din 2004/2005, când întreaga mass media vuia despre MISA și numea yoghinii băutori de urină, spălați pe creier, sau ce mai era. În loc să plouă cu injurii și insulte, în loc să se spună tot felul de lucruri jignitoare despre MISA, în loc ca Mișcarea să fie pe toate posturile, acum de-abia, de-abia pică ceva. Iar atunci când pică, nu prea mai e ce-a fost altădată. Unde or fi ocările care se țineau lanț?… Dispărute. La televizor se anunță câte o spirală la mare cu tonul cu care se anunță că în ceva oraș a fost vreo sărbătoare. Articolele au un ton mai normal, sau chiar vorbesc în cunoștință de cauză despre problemă.

La ce să mai răspundă yoghinii de la redacție? Au de ales între știri care nu spun nimic, nici pro, nici contra (vezi articolul de pe Realitatea.net legat de unul dintre procesele lui Gregorian Bivolaru, sau cel de pe B1TV legat de începerea noului an de curs).

Sau mai rău, pot alege știri care au mai mult decât un gram de adevăr în ele. Vezi articolele despre mărturia unei cursante căreia i s-a spus să facă sex pe morminte (nu știam povestea înainte să o citesc din presă, dar nu sună exagerat pentru ce e pe la curs), sau cele ale altor foste cursante, care povestesc lucruri nu chiar la fel de macabre, dar la fel de îngrijorătoare, despre Japonia și chat erotic. Mai demult spuneau jurnaliștii că se petrec chestiile astea, vorbeau din auzite, dar acum ar trebui să se confrunte cu mărturia unor persoane care chiar au trecut prin acele experiențe și situația e mult mai dificilă.

Nu, niciuna dintre cele două variante nu e foarte bună. În primul caz, nu poți să pomenești de jurnaliștii care se poartă mai mult decât corect cu tine, pentru că atunci ți-ai pierde aura de nedreptățit. În al doilea caz, dacă te apuci să spui că anumite lucruri nu-s adevărate, s-ar putea să fii prins cu mâța-n sac. Așa că scrii despre cai verzi pe pereți ca să eviți dialogul, ca să eviți realitatea, ca să eviți să te confrunți cu situația în care te afli.

Din păcate, nu e nimic nou în asta. Escapismul MISA nu e legat doar de presă, ci de orice subiect mai puțin convenabil. Nu apare doar pe site-ul oficial, ci și în mentalitatea cursanților. Când logica ar duce într-o direcție în care persoana în cauză ar ieși prost, se alunecă spre alt subiect sau se schimbă imediat modul în care se pune problema.

Dacă i-ai împrumutat mașina cuiva și ți-a stricat ceva la ea? Detașează-te de lucrurile materiale.
Dacă îi spui cuiva că treaba pe care a făcut-o nu-i de calitate? Critici, ceea ce nu-i în regulă.
Dacă îndrăznești să critici MISA?… De ce nu critici societatea, care e o problemă mai mare?

Și tot așa. Yoghinii de la MISA, în frunte cu Gregorian Bivolaru, care le-a fost guru până și în manevre de evitare a discuției, se ascund după un deget alunecos și cred că nimeni nu se prinde.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |