Când m-am apucat de bloguit mi-am spus că nu vreau să comentez la articolele de pe Yogaesoteric, deși de multe ori am tendința s-o fac. Nu comentez legat de faptul că masonii ăia fac tot felul de chestii care se bat cap în cap, nu comentez de faptul că dacă ar fi adevărată povestea cu chem trails-urile (dârele morții în traducere), atunci și cei care le-au poruncit ar muri de la ele. Nu comentez la povești romanțate despre stări din meditație și la o mie de chestii.

Am scris o singură replică la un articol în care erau niște drepturi la replică, și acolo mă opresc.

Dar am dat peste un articol care mă enervează. Ca de obicei, scriitorii de pe Yogaesoteric se documentează de pe tabloidele conspiraționiste ale internetului și aruncă în cineva cu noroi fără să știe care-i faza.

Au postat un articol despre „adevăratele semnificații ale măștii lui V”. V, adică V de la Vendetta, din benzile desenate cu același nume scrise de Alan Moore.

Ok, în primul rând, mie nu-mi place în mod deosebit Alan Moore, fiind de obicei cam horror pentru gusturile mele (spuse fana lui Neil Gaiman, care iubește seria „Sandman”, știu). Nu prea m-a dat pe spate Watchmen, din Lost Girls n-am citit mare brânză și la From Hell n-am ajuns. Dar am citit V de la Vendetta și face parte din seriile mele favorite.

Dar în general, nu te iei de Alan Moore fără să știi cine e Alan Moore. E unul dintre cei mai importanți oameni din lumea benzilor desenate de la ora actuală. Dacă spui benzi desenate, în America, spui Neil Gaiman, Frank Miller, Stan Lee – și mai ales spui Alan Moore. Alan Moore, care scrie horror în mod declarat, care scrie bine și care e mereu nemulțumit de ceva. Alan Moore, care a revoluționat benzile desenate.

E Alan Moore. Nu trebuie să-mi placă de el, nu trebuie să fiu de acord cu tot ce face, hei, nici măcar nu trebuie să-mi placă tot ce a scris sau să-i apreciez stilul. Trebuie doar să știu cine e ca să-mi scot pălăria. Altfel, ca persoană, nu cred că m-aș înțelege bine cu el.

Ok, acum că ne-am lămurit că nu e o persoană de care te iei ușor și că e ditamai personalitatea în domeniul lui, hai să vedem ce zice Yogaesoteric…

Alan Moore, cunoscut în primul rând pentru cărţile sale de benzi desenate – „romane grafice”, cum le numeşte el.

În afara faptului că autorul Victor Mihail s-a documentat la greu de pe wikipedia, pentru că seamănă puternic ce scrie el cu ce scrie pe wiki, nu prea a înțeles ideea. În general li se spune „romane grafice”. Art Spiegelman („Maus”) a avut o influență puternică în direcția asta, și și Moore s-a trezit cu termenul aruncat în brațe, deși a zis că nu-i pasă prea tare cum sunt numite benzile alea desenate.

Continuăm cu Yogaesoteric:

Din punct de vedere al personalităţii, Alan Moore (foto) poate fi considerat un individ cel puţin excentric, fiind un mare susţinător al anarhiei (concept ce contestă şi refuză orice formă de organizare socio-statală, orice autoritate instituţională, politică sau religioasă, şi proclamă nesupunerea individului faţă de o colectivitate organizată şi implicit indisciplina, dezordinea, dezorganizarea, haosul)

Că e excentric știe toată lumea. E susținător al anarhiei, dar Yogaesoteric habar n-are ce-i aia. Anarhismul crede că statul – sau instituțiile ierarhizate în general – sunt inutile și eventual dăunătoare. Anarhiștii propun societăți non-ierarhizate și voluntare. Eu cred că sunt foarte optimiști băieții pentru că presupun o iubire față de aproape și față de binele comun care nu prea pare să existe, dar asta nu înseamnă că-s băieți răi. Din contră.

Vezi: Miller, D., Enciclopedia Blackwell a gîndirii politice, Humanitas, Bucureşti, 2000, pp. 30-36; sau Heywood, A., Political ideologies. An Introduction.

Yogaesoteric din nou:

În ceea ce priveşte preocupările sale „religioase”, la aproximativ 40 de ani, Moore a început să se dedice îndeletnicirii de magician ceremonial (cel care oficiază ritualuri de magie neagră), considerând aceasta „un pas logic de final al carierei mele de scriitor”. El povesteşte că ideea i-a venit în timp ce scria cartea de benzi desenate „From Hell” („Din iad”), carte plină de simboluri sinistre masonice şi oculte. De altfel, Alan Moore asociază foarte mult scrisul cu magia, după cum el însuşi mărturiseşte: „Arta este, ca şi magia, ştiinţa de a manipula simboluri, cuvinte sau imagini, pentru a induce schimbări în conştiinţă… Într-adevăr, a arunca o vrajă este pur şi simplu a formula în mod precis, a manipula cuvinte, a schimba conştiinţa oamenilor…”

OOoook, hai să vedem care-i faza. Că Yogaesoteric-ul se documentează de numai.

Alan Moore scria From Hell, serie pe care n-o pot comenta, că n-am citit-o. De fapt, probabil că nici Victor Mihail n-a citit-o, așa că suntem pe picior de egalitate, doar că eu nu mă fac că scriu. No, și scria Moore, când un personaj a zis ceva gen ”Singurul loc în care este sigur că zeii există este mintea omului.” Adică, să ne fie clar, poate că ei există și altundeva, dar în mintea noastră există sigur.

Chestia asta l-a frapat pe Alan Moore, care s-a gândit că e Adevărată afirmația, așa că a pornit într-o căutare spirituală. Cine știe ce-o fi găsit pe acolo, dar ideea e că nu e magician negru prin formație, ci cel mai probabil cineva care caută altundeva decât în creștinism și altcumva decât cu mijloacele tradiționale. Din punctul ăsta de vedere seamănă cu o anumită școală de yoga din România, care-și spune MISA. Poate cei de pe Yogaesoteric au auzit de ea.

Hai să vedem cum e cu arta și magia, un citat mai exact:

„Cred că magia e artă și că arta, indiferent dacă e muzică, literatură, sculptură sau de orice alt fel, e literalmente magie. Arta este, ca și magia, știința de a manipula simboluri, cuvinte sau imagini, de a produce schimbări în conștiință… Într-adevăr, a face o vrajă înseamnă doar să spui literele, să manipulezi cuvinte, să schimbi conștiința oamenilor și de aceea cred că un artist sau un scriitor seamănă cel mai mult cu shamanul în lumea modernă.”

O să vedeți niște mici schimbări, unele doar de traducere (eu am luat un spell al lui Moore ca însemnând a spune pe litere, pentru că pare să aibă mai mult sens în context). Deci e o chestie foarte magică, arta în general. În asta cred și cei de la MISA, cu inițierea în artă dată la Siddhaarta, când vine vorba de conferințele lui Gregorian Bivolaru legate de artă șamd.

Ok, un alt citat de pe Yogaesoteric, de data asta despre V de la Vendetta:

Portretizare a acestor idei extremiste, V nu este nicidecum un simbol al luptei paşnice pentru libertate, împotriva unui regim opresiv, ci un simbol al terorismului, al crimei şi al anarhiei.

Știți ce n-are Yogaesoteric? Moderație. Se pare că lucrurile ori sunt albe, ori sunt negre. Nu există gri nici să-l bați. Pentru ei îngerii sunt ăia care fâlfâie diafan din aripi și demonii sunt ăia care se îmbracă în negru și tentează cu fiecare respirație. Personajele prinse la mijloc sunt de obicei trecute de partea demonilor, că e mai simpu să demonizezi pe toată lumea.

Hai să vedem ce-i cu V de la Vendetta. V e un experiment eșuat al unui guvern tiranic. V nu e singurul pe care s-a experimentat și nu e singurul căruia i s-au răpit drepturile. Multe persoane, sub conducerea guvernului, au fost deportate: homosexuali, imigranți, politicieni din direcția greșită.

Așa că V (de la Vendetta), e un fel de răzbunare pentru toți, împotriva acelor personaje din conducerea statului care au făcut ororile posibile. Da, îi omoară pe cei de la conducere, da, aruncă în aer parlamentul (și Downing Street). E un personaj gândit să fie gri, cu bune și rele, cu care nu poți fi de acord complet. Nu e un erou care se sacrifică pentru binele celorlalți și în niciun caz nu e un simbol al luptei pașnice! Cum Dumnezeu să fie?… E o poveste mult mai complexă decât atât.

Intrepretări sunt destule, dar nu poți s-o iei nici foarte în alb, nici complet în negru. E mai degrabă un anti-erou într-o lume guvernată de fascism, care face ce își imaginează el că e bine. Așa că n-ar fi un simbol bun pentru lupta împotriva unui regim opresiv…

…dacă n-ar apărea în peisaj Evey Hammond. Evey, 16 ani în original, care era pe cale să înceapă să se prostitueze ca să aibă din ce trăi. Evey, al cărei tată a fost deportat pentru că participase le proteste ale studenților și care nu se mai întorsese niciodată. Evey, pe care V o salvează de la viol, Evey care se întreabă dacă V e tatăl ei în spatele măștii, Evey care se transformă dintr-o fată timidă și fără scop în viață într-o persoană hotărâtă și capabilă. Evey, non-violentă, care refuză să-l ajute pe V să omoare oameni, dar care la final devine V pentru a-i ajuta pe englezi să-și reconstruiască societatea.

Nu V e important pentru lupta pașnică împotriva unui sistem opresiv, ci Evey, care îi poartă masca la sfârșit, care a fost transformată de V pentru a-i prelua calitățile și care îl transformă pe V și îi dă calitățile ei.

Despre asta e vorba.

Dar site-ul Yogaesoteric se documentează ca de obicei, fără să se uite prea bine la ce scrie, numai de dragul de a avea articole noi.