Roxana-Mălina Chirilă

Cincizeci de umbre întunecate – EL James

Prin 20 decembrie îi spuneam unui amic că o să termin de citit seria „Cincizeci de umbre” a lui EL James până la sfârșitul anului. Da, da. Vezi să nu. De-abia azi am terminat cu volumul doi, „Cincizeci de umbre întunecate” („50 Shades Darker”). Pur și simplu nu m-a prins. Poate și pentru că toate firele narative au fost abandonate în aproximativ 3-5 pagini după ce au apărut.

Pe scurt, romanul e atât de prost încât devine bun. Am citit mai demult seria „Amurg” („Twilight”) de S. Meyer, pe care se bazează, și pot să spun cu mâna pe inimă că „Cincizeci de umbre” e chiar mai prost scrisă.

Rezumatul volumului 1: Frumoasa Anastasia Steele, studentă în ultimul an, se îndrăgostește de marele afacerist Christian Grey, care face și el o pasiune pentru ea. Ea vrea poveste de dragoste, el îi pune în față două contracte: unul pe bune, că nu spune mai departe ce are loc între ei, celălalt mai mult de fiță, care spune, pe scurt așa, că ea va fi sclava lui sexuală. Mă rog, nu cu cuvintele astea. Anastasia îl semnează pe primul, nu și pe al doilea, se negociază practicile în pat, se ajunge în pat, se trece prin niște palme peste fund și la sfârșit Anastasia hotărăște să-l urmeze pe Grey prin toate perversiunile. Așa că îl invită să îi mai tragă încă niște palme peste fund, ceva mai tari. El trage, ea fuge. Literalmente.

Sfârșit.

Volumul doi începe cu o Anastasia șocată, pur și simplu șocată!!! că el a putut s-o lovească.

Păi bine, măi, femeie, dar nu tu i-ai zis?… Și el nu ți-a zis să-i spui să se oprească dacă e prea dur? Nu puteai să zici, „Ho, breeeee, că-mi iei pielea de pe fund.” Sau, mai exact, „roșu”, că ăsta era cuvântul de oprire. Ca la semafor. Ce e greu?

…În fine. Anastasia suferă că s-a despărțit de Grey, Grey îi face curte să se întoarcă înapoi. Până la urmă merg împreună la o expoziție foto a unui prieten al Anastasiei. Grey, ca un bărbat perfect echilibrat și normal la cap ce e, cumpără toate pozele cu ea ca să nu ajungă în posesia altcuiva. Perfect normal, nimic ciudat aici. (ca idee, dacă un tip ar cumpăra toate pozele cu mine dintr-o expoziție din motivul ăsta, aș fi pusă pe gânduri)

Din păcate firul narativ e atât de dezlânat încât nu țin minte exact ordinea evenimentelor. La un moment dat Anastasia își găsește de lucru într-o editură. Șeful îi cam face avansuri. Grey, ca un iubit perfect echilibrat și fără probleme de comportament, cumpără pe șest editura la care lucrează. Ana, ca o femeie complet pierdută în spațiu, nu se prinde. Până când tipul încearcă s-o violeze într-o scenă penibil scrisă (practic omul a trebuit să-i spună verde-n față că vrea să se culce cu ea cu sila ca să-i pice fisa. Pierdută în spațiu). În singurul moment mișto din cartea asta, Ana îi trage una între picioare. Pentru că poate. Uraaa! Pe urmă fuge afară din clădire.

Din păcate, partea mișto se termină aici. Apar de nicăieri Grey și bodyguardul lui Grey, care se duc înăuntru și îl mai bat puțin pe șef. Care șef e concediat de Grey (dar nu oficial, ci mai pe ascuns). Așa că Ana e promovată la o săptămână sau două după ce s-a angajat, fără să aibă niciun merit. Până și ea și Grey cred că mișcarea e absolut ciudată, dar EL James nu se oprește din clădit altarul Anastasiei nici măcar când personajele încep să aibă bănuieli.

Alt fir narativ care tot apare și se pierde: Grey și Ana sunt urmăriți de o fostă parteneră de-a lui Grey. Apropo, Grey e Dominant, păsămite. Ca idee, un Dominant, în lumea BDSM (aia cu bice, funii, cătușe etc.), e un tip care domină. Că de acolo vine cuvântul. El e cel cu biciul sau ce-o fi. Sau uneori nu cu biciul, doar cu puterea, cel care conduce, oferă, pedepsește, răsplătește. Și persoana care are rolul submisiv primește, fie că e vorba de lovituri de bici sau recompense sau ce-o fi.

Dar încă din volumul 1, Christian Grey pare să fie mai degrabă avid să se facă totul după voia lui decât să fie cu adevărat implicat în ideea de dominare. Când Anastasia nu vrea să-i facă pe plac, face botic.

Așa că nu mică mi-a fost surprinderea când am văzut cum se rezolvă problema cu fosta submisivă, Leila. Deci, Leila asta, care a dat în mintea copiilor, se plimbă aiurea prin oraș și a renunțat la igienă sau alte alea, e în același timp un fel de super-agent CIA. Sparge casa lui Grey, le scapă bodyguarzilor, îi distruge mașina Anastasiei, sparge casa Anastasiei, face rost de un pistol… E ca și cum ți s-ar enerva papagalul că-l desconsideri și ar zbura spre tine cu ghiulele. „Implauzibil” e un cuvânt pe care l-aș fi folosit foarte des dacă n-aș fi fost prea ocupată să-mi trag palme peste frunte la fiecare nouă super-performanță din partea unei persoane care se dovedește a fi complet redusă mintal.

Deci. Pătrunde în locuința Anastasiei. Cu un pistol. Fără cheie. Tot vântură pistolul și îi pune Anastasiei întrebări gen „De ce tu și nu eu?” Și se poartă ca un copil de cinci ani – la propriu. E clar că nu înțelege ce se întâmplă în jurul ei, așa că Anastasia, amenințată mai mult sau mai puțin cu pistolul, îi face ceai. Dar înainte ca fosta și actuala să se pună la taclale ca de la pierdută în spațiu la dusă cu pluta, cu pistolul între ele, dau buzna Grey și Taylor (boydguardul). Grey îi spune un singur cuvânt fostei, care pică în genunchi fără să gândească și pistolul îi zboară cât colo.

…Plauzibil, nu?

Ana e dată afară din cameră de un Grey intrat în panică și în loc să meargă la apartamentul lui (cum i s-a zis), se duce să bea cu un prieten. Ajunge târziu acasă, Grey se ia de ea (normal), ea face fițe, el devine Submisiv din Dominant (wtf?!), după care își revine după ce Ana îi spune toate dulcegăriile și prostiile pe care le-a repetat în monologul ei interior în cartea asta și pe urmă el îi spune de ce îi place să bată femei.

Citat din varianta în engleză, pe care am citit-o: „I’m a sadist, Ana. I like to whip little brown-haired girls like you because you all look like the crack whore —my birth mother. I’m sure you can guess why.”

Traducerea mea (n-o am pe cea oficială în română): „Sunt sadic, Ana. Îmi place să biciuiesc fetițe cu părul șaten ca tine pentru că toate semănați cu târfa drogată – mama mea reală. Sigur poți să înțelegi de ce.”

…La faza asta am rămas cu gura căscată. Dintr-o dată, „Cincizeci de Umbre Întunecate” a devenit o carte mult mai grea, mult mai dificilă, mult mai dură. EL James ne-a aruncat într-un vârtej psihologic peste care efect nu-mi dau seama cum vor reuși să treacă. Implicațiile sunt îngrozitoare, toate căile pe care o pot apuca sunt îngrijorătoare. Stau cu sufletul la gură să văd CUM poate duce o scriitoare ca EL James mai departe o revelație de genul ăsta.

„Lumea din jurul meu se oprește. O, nu.”

Nu, zău. Chiar asta spune: „My world stops. Oh no.” Explicația pentru care îi stă lumea-n loc este absolut superbă: asta înseamnă că Grey chiar are nevoie de toate biciurile și toate frânghiile. Oare poate Ana să-i ofere toate lucrurile de care are nevoie?

…Nu asta ar trebui să fie problema, ANA! Prezența ta acolo e un rezultat al unui Complex al lui Oedip care a dat și mai tare în patologic decât de obicei. Toată viața lui, Grey și-a bătut simbolic mama – și s-a culcat cu ea. „Nu sunt o mamă simbolică destul de bună” NU e o reacție corectă. Dar pentru că e o reacție destul de corectă pentru Grey, o cere în căsătorie. Și de fapt asta era toată ideea din scena asta: cererea aiurită în căsătorie.

Mergem mai departe. În direcția de sex pervers, singura chestie care e cu adevărat pervertită în toată cartea asta e imaginea lui EL James despre corpul uman. Grey o pune pe Ana într-o chestie de genul ăsta:

„Spreader bar”. N-am chef să dau pe google să văd ce fel de bară e și nu-s la curent cu termenii BDSM în limba română.

…și o trântește pe pat. Unde dacă răsucește bara, se întoarce Anastasia = fără ca Anastasia însăși să facă ceva. Adică e ca un fel de scândură, bănuiesc, sau ca o paletă de lemn. Eu n-am auzit să poți să întorci o persoană atât de ușor de pe burtă pe spate.

La un moment dat (așa nu m-am obosit să rețin evenimentele în ordine, că și-așa nu contează), Anastasia se duce să discute cu psihologul lui Grey, care îi spune că sexul pervers e absolut ok, nu e nicio problemă, dar Grey vrea așa ceva din cauza copilăriei lui nefericite. Acum pare să se vindece, deci Anastasia nu trebuie neapărat să facă nimic pervers.

Ultimele scene din „50 de Umbre Întunecate” sunt la petrecerea de ziua lui Grey, după ce Ana i-a acceptat cererea în căsătorie. Prima femeie din viața lui Grey, Elena, face scandal și e aruncată afară din sufletul și viața lui (deși înainte erau prieteni), prietena cea mai bună a Anastasiei, care a fost în vacanță tot romanul, află de perversiuni și intră în panică și… cam atât.

Romanul efectiv se termină cu o secvență smulsă parcă dintr-un film de acțiune, în care fostul șef al Anei jură răzbunare. E cea mai bună scenă, cel mai bine scrisă (prin asta vreau să spun că e chiar acceptabilă) și n-are absolut nicio legătură cu stilul haotic, lipsit de fir narativ și acțiune și plin cu descrieri explicite de proastă calitate ale seriei „50 de umbre”.

Mai e un roman, și pe urmă gata.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |