Roxana-Mălina Chirilă

Una pentru posteritate

Azi am intrat într-o cafenea. M-am așezat la o masă și, repede repejor, a venit la mine una din chelnerițe. Am salutat-o și am început să-mi spun comanda – dar mi-am dat seama că tipa mă întreba ceva foarte repede și îngrijorat.
-Câți ani ai?
-Poftim?
-Ai peste 17 ani?
-Am 24, am răspuns consternată.
-Pot să-ți văd buletinul?
-…da.
Mi-am scos buletinul, tipa s-a uitat la el, s-a uitat la mine, s-a uitat iar la buletin.
-Bine, mi-a zis și mi l-a dat înapoi. Ce pot să-ți dau?
-…o ciocolată caldă.

Asta trebuia scrisă pentru posteritate. E prima oară când mi se întâmplă să pățesc așa ceva într-un local – și pentru că nu întineresc, s-ar putea să fie și ultima oară.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |