Roxana-Mălina Chirilă

De unde începi studiile despre fanfiction

Pentru toți cei care au de gând să facă ce am făcut eu și ce a făcut o colegă de-a mea, anume să studieze diverse lucruri legate de fanfiction, ar exista o bibliografie de bază care merită citită.

Pentru cei care au spus: „Hă?” când au citit titlul articolului:

Fanfiction – ficțiune nepublicată comercial scrisă de fani pe baza unui text deja existent

Am de gând să scriu mai multe articole despre subiect, dar întâi vreau să aduc la vedere câteva din studiile și cărțile existente pentru cei interesați.

Unul dintre cele mai importante, dacă nu cel mai important, studii despre fani a fost făcut de Henry Jenkins. Cartea lui, Textual Poachers: Television Fans & Participatory Culture a fost publicată la New York în 1992, la editura Routledge. E un text bine închegat, care surprinde un număr de aspecte din lumea fanilor de la acea vreme – iar unele dintre acele aspecte s-au păstrat și în lumea fanilor de azi.

Jenkins discută despre fani în general, activitatea artistică și culturală pe care o fac, precum și despre aspecte concrete (convenții ale fanilor etc.):

O altă carte apărută în același an, mai puțin influentă, mai puțin consistentă și nu la fel de bine organizată, dar mai interesantă ca atmosferă e Enterprising Women: Television Fandom and the Creation of Popular Myth, de Camille Bacon-Smith. Bacon-Smith și-a asumat rolul de antropoloagă și a studiat comunitățile de fani oarecum din exterior – fără să se identifice vreodată cu adevărat cu rolul de fan.

Povestește în special despre femeile implicate în lumea fanilor, artiste și scriitoare, despre viețile lor și despre obstacolele foarte concrete cu care se ciocneau – multiplicări scumpe de reviste, modul în care înregistrau casete video sau făceau clipuri cu diferite personaje.

Și, bineînțeles, discută despre tendința unor femei de a scrie proză cu caracter homoerotic și despre șocul neplăcut pe care l-au avut unii actori când au aflat că personajele interpretate de ei erau homosexuale în unele din scrierile lor.

Și dacă tot am pomenit despre proză homoerotică, o lucrare peste care am dat și care nu a fost publicată, ci doar pusă gratis pe internet, tratează exact problema asta.

Sandra Youssef a scris dizertația cu titlul „Girls Who like Boys Who like Boys – Ethnography of Online Slash/Yaoi Fans” în 2004, în care a studiat viața și obiceiurile câtorva autoare/cititorare de fanfiction homoerotic (denumit „slash” de fani). Lucrarea poate fi găsită aici: http://yuuyami.com/luce/thesis.pdf

O altă carte interesantă despre fani e The Adoring Audience: Fan Culture and Popular Media publicată tot în 1992, ca și cărțile lui Henry Jenkins și a lui Camille Bacon-Smith. The Adoring Audience e o colecție fascinantă de eseuri despre o varietate de subiecte legate de lumea fanilor, porning de la Elvis, trecând prin Beatlemania și ajungând la economia culturală a lumii failor (articol scris de John Fiske).

O abordare ceva mai scorțoasă și abstractă e cea a lui Matt Hills în Fan Cultures (London: Routledge, 2002), care povestește despre fani în contextul consumerismului și al rezistenței, al comunității și ierarhiei, al cultului și al culturii. N-aș recomanda-o cuiva care nu e pregătit pentru stilul dificil al lumii academice, dar ceva mai încolo îmi propun să o recitesc.

Încă o lucrare (nepublicată) care mi s-a părut fascinantă e teza de doctorat a lui Juli Parrish, „Inventing a Universe: Reading and Writing Internet Fan Fiction”. Parrish abordează subiectul creației în lumea fanilor din perspectiva unui singur forum în care activează și descrie interacțiunea și procesul de învățare la care participă membrii forumului.

Forumul este dedicat unui singur serial, Buffy the Vampire Slayer – și unei singure perechi de personaje din respectivul univers, Tara/Willow, două fete care se află într-o relație de dragoste. Poveștile menționate de Parrish se bazează exclusiv pe relația asta, privită în diverse moduri – dar ideile pe care le surprinde și concluziile trase sunt valabile pentru o lume mult mai extinsă decât acel forum.

Cartea poate fi găsită aici: http://etd.library.pitt.edu/ETD/available/etd-08072007-170133/unrestricted/Parrish2007.pdf

Apoi, am mai auzit de o carte bună de care n-am făcut rost până acum, dar al cărei prim capitol m-a încântat, The Democratic Genre: Fan Fiction in a Literary Context de Sheenagh Pugh.

Când voi discuta despre fanfiction, mă voi baza în principal pe cărțile astea, dacă nu pe experiență proprie. Oricum, Henry Jenkins e aproape obligatoriu dacă vrei să studiezi fenomenul, Camille Bacon-Smith e și ea bine cunoscută și eseurile din The Adoring Audience merită citite pentru context, dacă nu mai mult. Și în ce mă privește, consider că teza lui Parrish e o mică revelație.

Mai mult mai încolo.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |