Roxana-Mălina Chirilă

De ce am pică pe linkurile către youtube (via messenger)

Există puține lucruri care mă enervează mai tare decât prieteni care aruncă spre mine cu linkuri către youtube (date pe messenger). Bancuri pe messenger? Tolerabile. Linkuri către articole? Șansele sunt foarte mari să arunc un ochi și să le închid. 9Gag, Tumblr, etc.? Se deschid și se închid repede.

Youtube?…

Naiba să-l ia.

1. De cele mai multe ori trebuie să fac un efort ca să mă uit la chestia respectivă.

Adică trebuie ori să închid muzica pe care o ascultam, ori să dau drumul la boxe, ori să bag căștile în laptop și să-l scot de pe mute. Oricare dintre variante ar fi, trebuie să fac un efort ca să pregătesc terenul pentru mărețul Youtube, după care trebuie să fac efortul invers ca să ajung înapoi de unde am plecat.

Adică mă scoți din ale mele și îmi bagi pe gât chestia ta.

2. În cel puțin 50% din cazuri efectiv nu-mi pasă de ce e în clipul ăla.

Dacă ascultam un gen de muzică și tu-mi dai link către o melodie dintr-o cu totul altă zonă, efectiv nu-mi pasă. Să zicem că eu am chef de muzică tradițională chinezească, da? Tocmai eram pe un post bun de muzică de genul. Și tu vii și îmi dai link către, știu eu, Rolling Stones. Cel mai probabil Rolling Stones-ul tău o să mă zgârie pe urechi pentru că e prea dur în contextul dat. Sau poate invers, ascultam Rolling Stones și te-a pus michiduță să-mi dai link către jazz. Șansele să fiu impresionată de melodia ta sunt de 0.1.

Nu sunt la curent cu meme-urile (meme-le? Care e pluralul în română?). Așa că orice clip bazat pe așa ceva o să fie trimis degeaba din start.

Clipurile din seriale sunt deseori mai interesante în seriale decât în afara lor.

Persoanele care povestesc despre ce s-a mai întâmplat pe youtube sau în general în lumea la modă a netului, cu toate chestiile mainstream, nu mă interesează.

Proporți de dezinteres e la fel și în caz de 9Gag, Tumblr și bancuri, dar alea necesită mai puțin efort.

3. Nu pot doar să arunc un ochi pe clipuri.

Adică trebuie să mă uit destul de tare ca să văd ce vrea un clip de la viața mea. Dacă în cazul unui articol pot să știu despre ce-i vorba în 20 de secunde, un clip pe youtube se cere văzut măcar pe bucățele ca să afli despre ce e vorba în propoziție.

Într-o lume ideală, linkurile către youtube ar fi folosite sporadic. Avem o discuție despre ceva formație/cântăreț? Ok, dă-mi un link către o melodie – dar una bună. Alege ceva care să mă dea pe spate, nu prima care-ți iese în cale. Avem o discuție despre un serial? Bine, dă-mi link către trailer, reclame, bucățele de serial – ca să-mi explici mai clar despre ce-i vorba. Avem o discuție despre un joc? Bine, trimite link către trailer/gameplay. Atunci linkul are un scop.

Deja între linkuri către trailere de jocuri care nu-mi spun nimic, sau clipuri cu muzică din gameplay care idem nu-mi spun nimic, bucățele de seriale care sunt sigură că au alt sens dacă vezi serialul și melodii recomandate nitam-nisam încep să mă întreb dacă ar trebui să încep să fac pe nebuna și să încep să întreb în fața fiecărui link-surpriză către youtube: „Asta ce e? E un virus? A, youtube, dar despre ce e vorba? Dar poți să-mi faci un rezumat? Dar de ce ai crezut că e bine ca eu să mă uit la clipul ăsta?”

Și tot așa. Poate dacă cer referate despre motivele pentru a mă uita la un clip va scădea noianul de linkuri.

Later Edit: Era vorba de linkurile date via messenger, nu de cele postate pe ici, pe colo. Cele de pe pagini web nu-mi sar în față în mijlocul unei conversații și pot fi clickuite poimarți, când poate răspund la comentariu.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |