…pentru că am nebunia acum. Da, îl iau de pe răul de eMag, unde a ajuns momentan la un preț ok: un laptop Lenovo, mai exact.

Momentan funcționez pe un Desktop cu Intel Core 2 Duo (2.33 GHz), 2GB RAM, NVIDIA GeGorce 7300 GT și un laptop MSI Wind U100 cu Intel Atom, 2 GB RAM (cu partea grafică integrată). Adică ambele cam depășite de situație, deși încă pot să mă joc pe el dacă vreau… dacă vreau să mă joc Kingdom of Loathing sau Might and Magic VII. Și pot să editez și chestii video, dacă sunt scurte și ușoare și nu vreau să fac prea multe. Din când în când, dacă vreau să-mi fac de cap, bag un Sacred (de la Ascaron) sau deschid un program de editare grafică (GIMP, de exemplu) și îmi fac de cap ca un copil teribil ce sunt.

Nu pot să spun că, per ansamblu, nu sunt mulțumită cu ce am. MSI-ul Wind, căruia de acum încolo îi voi spune Pinky (pentru că e roz bombon de te ia durerea de dinți) e ok pentru chestiile de zi cu zi, traduceri, corecturi, scris. E minuscul, la cei 11 inchi de ecran și 1 kg greutate (mă rog, mai mult, că i-am trântit o baterie de 9 celule ca să mă țină, în loc de cea de 6 celule care s-a uzat). E elegant, în afara faptului că e roz, și e mulțumitor, în afara faptului că Windows-ul merge cu încetinitorul și Ubuntu Linux clachează în lentoare la fiecare update. E genul de laptop pe care-l pui în geantă când te duci să stai la cineva 2 zile, sau genul de laptop pe care-l deschizi pe o bancă în parc. Perfect pentru un scriitor, imperfect dacă vrei ceva mai mult.

Iar PC-ul își face treaba în general, dacă nu cer prea mult de la el.

Uite că am chef să cer mai mult și am tot avut chef să cer mai mult din vara lui 2012. Cu lentoarea-mi caracteristică, am stat să mă gândesc dacă am nevoie de mai mult, dacă merit mai mult, dacă merită să-mi iau mai mult, dacă merită să-mi iau laptop sau dacă vreau să bag un upgrade sau zece în Desktop. Pentru că mă trezesc relativ des în mișcare, am decis că un laptop e varianta mai bună, atâta timp cât nu e excesiv de greu.

Hai să luăm laptopul în cauză.

Procesorul e Intel i5, Ivy Bridge, adică cu câteva clase peste ce am pe aici și arhisuficient și pentru eventualele doleanțe legate de jucat (nu des, dar mă apucă). 4 GB RAM, pot să mai adaug mai târziu încă 4, dacă mă lovește foarte tare pasiunea (nu cred). Hardul are 500 GB, deci nu trebuie să mă plimb cu hardul extern după mine ca să-mi duc cele ncesare încolo și încoace. E la 5400 rpm, dar dacă nu mă apuc să montez filme în mod profesionist (și chiar mă îndoiesc) și să am nevoie de ditai viteza de scriere pe hard, e arhisuficient așa.

Are o diagonală de 15.6 inch, ceea ce înseamnă că e de dimensiuni foarte decente ca să lucrez mai serios pe el (sorry, Pinky), ceea ce înseamnă că s-ar putea să-mi repun în funcțiune Ze Crappy Mouse de 2 lei pentru când nu mă descurc cu touchpadul (deși dacă o să-l folosesc mai des cu mouse o să trebuiască să înlocuiesc Ze Crappy Mouse cu un Mouse Decent).

Memoria video e dedicată (placă video NVIDIA GeForce 610M, 1 GB RAM). Frumos din partea ei 😛 N-am stat să studiez care placă video e mai tare, așa că m-am mulțumit cu faptul că niciun geek căruia i-am arătat laptopul n-a protestat când a văzut-o.

Are 2 porturi USB 3.0 și unul USB 2.0. N-am avut de-a face până acum cu USB 3.0 așa că nu mi-e clar exact cât de mare e diferența. Până una, alta, sunt mulțumită de numărul de porturi. Tot atâtea are și Pinky și n-am avut nevoie de mai multe. DVD RW – am și uitat ce înseamnă să poți să bagi un DVD ca să-ți instalezi un OS pe laptop, dar mă faptul că pot să-mi aduc aminte mă face să zâmbesc. Are și cititor de carduri, ceea ce e grozav pentru că mă perind peste tot cu adaptorul după mine ca să-mi descarc/încarc poze pe calculator (long story).

Și apoi, în ce privește mersul de colo-colo cu laptopul… baterie de 6 celule (google mă asigură că resită 3 ore jumate-patru) și 2.6 kg. Mi-ar fi plăcut să fie, să zicem, cu un kg mai ușor și bateria să reziste cu vreo 2 ore mai mult (Ultrabooks, la voi mă uit), dar nu e așa de important.

Designul mi se pare elegant și din câte știu Lenovo e făcut din materiale ok, nu ca un Toshiba Satellite pe care l-am văzut nu demult – și care era făcut dintr-un plastic care se îndoia la fiecare apăsare.

Așa că, în curând, o să am un laptop nou și mișto.