Nu știu de ce nu mă crede lumea când le spun că e ditamai târgul în Sfântu Gheorghe. Nu e o exagerare. E ditamai târgul. Să încerci să numeri tarabele de comercianți e un exercițiu de futilitate. Le-am „numărat” pe Google Maps și mi-a ieșit mai mult de un kilometru – în condițiile în care pe anumite bucăți ai strada, tarabe pe stânga, tarabe pe dreapta și încă două rânduri de tarabe pe mijloc.

De exemplu, aici în dreapta avem una dintre „străzi” – „strada noastră”, pe care cred că se află tarabele din orașele înfrățite, sau ceva de genul ăsta. Se vând dulcețuri, mâncare de diverse feluri și bănuiesc că încă vreo câteva chestii care-mi scapă.

Pe „strada” asta nu se întâmplă nimic în majoritatea timpului – e doar o zonă goală, pietruită și iluminată, care nu e folosită nicicum. Dar zilele astea și-a găsit și ea o întrebuințare.

Mai jos, tot de pe „strada noastră”:

Apoi, exact lângă „stradă”, prin curtea Muzeului Național Secuiesc:

În ultima poză de mai sus puteți vedea o parte din scena din curtea muzeului – cred că cea mai mică dintre cele trei scene care sunt prin oraș acum. Ceea ce nu oprește persoanele care cântă pe acolo să se audă cale de trei străzi.

Și tot din curtea Muzeului Național Secuiesc, până nu uit că e și aici alee cu tarabe:

Dar ca să nu credeți că totul se întâmplă doar prin curți și alei mai puțin folosite, uite niște poze de pe strada Kos Karoly – de pe la Colegiul Național Mihai Viteazul până la parc e cam strada artizanilor (pentru cei care vor să dea pe Google Maps, Colegiul e undeva dincolo de Muzeu, în direcția opusă parcului, aproape de strada Fabricii).

[][9]

Așa. Continuăm. Mai mergem în jos pe strada Kos Karoly și ajungem acolo unde se întâmplă acțiunea: pe la parc. Acolo e strada atât de plină că de-abia ai pe unde să treci. Sunt două culoare de tarabe pe stradă, înghesuite. Și o chestie de aer pe care se distrează copiii. Pozele sunt destul de imposibile. N-ai unde să le faci. Dar am încercat oricum.

Bun. Asta e prin partea asta de parc. Dacă o iei spre magazinul Șugaș, dai de toate langoșeriile și de toate locurile de joacă pentru copii.

Strada e mai lungă, dar fiind enorm de multă lume nu prea ai unde să faci poze. Mai sus eram pe trotuar, în spatele activităților și tarabelor (am căutat o tarabă cu marzipan, a unora care fuseseră aici acum vreo 2 ani, dar nu erau). Am ratat și niște corturi de la o berărie/restaurant cu mici, precum și scena din fața magazinului Șugaș. Seară. Nimic pe scena respectivă momentan. Neinteresant. Asta e. Mai departe.

Mai sus, încă niște tarabe și o zonă verde îngrădită. Apreciez faptul că cei de la primărie au grijă de spațiile verzi. Mai demult tot parcul era călcat în picioare, toată lumea circula pe peste tot. Acum tarabele și totul se întâmplă pe străzi, unde asfaltul nu e foarte afectat.

Așa. Mai jos, o poză cu scena principală, pe care n-am putut s-o fotografiez prea bine ieri, că eram cu telefonul.

Da, sunt oameni până în zare. Chestia aia mică și îndepărtată e scena. Mai jos, pe stradă, iar făceam poze de pe trotuar ca să se poată vedea ceva:

Toate corturile alea sunt de fapt pline de mese și bănci, pregătite pentru cei care vor o bere și un mic. Mai jos, poze de la jumătatea cortului.

Așa. Acuma mă înțelegeți când vă zic că e ditamai târgul, cu zeci de tarabe, că se vând de toate și se petrec evenimente?