Roxana-Mălina Chirilă

Vorbindu-le despre MISA finlandezilor

Mâine, la 8 seara, unii finlandezi vor fi în fața televizorului. O parte din ei se vor uita la versiunea finlandeză de TVR 1, YLE TV1. Unde o jurnalistă tânără, atrăgătoare și hotărâtă le va povesti despre MISA și Gregorian Bivolaru.

Riikka Kaihovaara, cu un nume care mă distrează prin felul impunător în care sună, a mai făcut un documentar acum câțiva ani, tot pe tema asta, The Dark Side of a Tantric Cult. Documentarul de mâine, The Call of A Tantric Guru („Chemarea gurului tantric” XD) va povesti mai multe despre Gregorian Bivolaru și părțile nefaste din MISA noastră.

Apar și eu în el. Am fost intervievată acum nu foarte mult timp, am tot vorbit timp de vreo 40-50 de minute și mă întreb ce părți a ales să bage în emisiune Riikka Kaihovaara (ce nume mișto poate să aibă femeia asta). Deși nu cred că cineva din afara Yle (care se pronunță „Ule”, se pare) a văzut documentarul încă, Natha din Finlanda pare să se plângă deja de el și să țipe că e neîndreptățită. Cel puțin așa mi s-a părut folosind Google Translate. Nu știu de ce-mi aduce aminte chestia asta de unele alegeri de pe la noi, unde se începe cu „s-au furat voturile!” înainte să se fi numărat voturile.

Întrebările lui R. Kaihovaara au fost destul de la obiect, așa că n-am stat să filozofez prea tare pe tema MISA, secte și cum ajung oamenii să se bage în nebunii care par de necrezut. Uite o idee: toți avem vulnerabilități care pot fi exploatate. Nu știu pe nimeni care să nu fi fost niciodată înșelat de cineva, care să nu fi crezut într-o prostie, care să nu fi avut încredere în persoana greșită. Poate că pare că MISA e o chestie complet anormală, în care nu te bagi decât dacă ești dus cu sorcova. Dar nu e chiar așa. În fond, nimeni nu-ți cere nimic de la început. Uneori nu-ți cere nimic niciodată (sunt niște bătrânele la cursul din Sf. Gheorghe care nu cred că au fost invitate vreodată să se dezbrace pentru niciun motiv pornografic sau legat de sex biz). Alteori îți cere târziu.

Cerințe ca să ajungi să intri mai adânc în grupul cursanților MISA:

– interes față de religiile orientale

– dorința de a deveni mai bun și credința că poți deveni mai bun

– încredere în persoane aflate în funcții relativ de autoritate (gen profesori, instructori)

Restul ține de noroc și de talentele celor care-ți ies în cale. Nu trebuie să fii obsedat sexual. Nu trebuie să crezi în extratereștri. Nu trebuie să crezi că Gregorian Bivolaru e deosebit. Nu e necesar să îți arunci rațiunea la gunoi. Nu e necesar nici să simți tragere de inimă față de spirale, culoarea roz sau vegetarianism. De astea se ocupă ei, printr-o logică fină, din pas în pas, prin manipularea dorințelor și aspirațiilor tale. Nu știu dacă majoritatea știu ce fac. Înclin să cred că nu – înclin să cred că majoritatea sunt ei înșiși convinși de adevărul a ceea ce spun.

Normal că ai nevoie de anumite tendințe inițiale, de o înclinație spre idei orientale. Dacă nu le ai, pare ciudat că unii pot să cadă în plasa MISA-ei, pentru că totul pare o bazaconie de la un capăt la altul – dar dacă ai înclinația aia… Eu n-aș putea de exemplu să ajung într-o sectă creștină, sau în vreo mișcare bazată pe creștinism sau naționalism. Ideea unui Dumnezeu care mă judecă, sexualitatea ca păcat și Iisus ca salvator al sufletului meu îmi sunt străine. Și ideea că vreun popor ar fi superior altora prin natura sa mi se pare doar amuzantă.

MISA e mai puternic orientată spre teorii și intelect. Pare ciudat, dată fiind presa – s-ar putea ca nici foștii mei colegi să nu fie de acord cu mine în direcția asta. Dar uite ce vreau să spun: la MISA universul e explicat în detaliu. Există cauze, efecte, metode, posibilități. Sunt atât de multe tehnici încât de multe ori cei care sunt la cursuri de ani mari le vor uita pe unele din ele. Uneori, universul e explicat în contradictoriu – apar și zei hinduși, și Buddhași și Dumnezeu Tatăl din creștinism, și îngeri, și demoni, și extratereștri (extratereștrii sunt o adiție relativ nouă). Când se vorbește la cursul efectiv de „yoga” despre îngerii din creștinism, se spune că îngerii și zeii sunt complet diferiți. Când s-a discutat despre îngeri în contextul zeului hindus Indra, s-a spus că zeii și îngerii sunt același lucru.

MISA nu e mereu coerentă. E coerentă în mare, cu multe scăpări, dar cu atât de multe informații, cu un talmeș-balmeș atât de mare de date și citate și idei culese de peste tot încât îți imaginezi mereu că răspunsul e puțin dincolo de tine, că e vina ta că nu-l știi, că nu l-ai aflat.

Din exterior se vede o Mișcare Sexuală de Integrare în Absurd, sunt sigură. Din interior, pare un sistem măreț, o lume în sine. Cineva ar putea oricând să aibă răspuns la ceva – doar că n-ai găsit persoana potrivită pe care s-o întrebi. Iar dacă lucrurile nu-ți merg cum trebuie, e probabil vina ta.

E un fenomen fascinant. E o lume.

Mi se spune uneori să mă „detașez”, să las MISA în urmă. Să nu mai discut despre ea. Să o evit, pentru a scăpa de ea. Nu. E ca și cum mi-ai cere să nu mai simt că aș fi terminat masteratul la Universitatea din București, să nu mă intereseze dacă locul a rămas în picioare sau a ars din temelii. Vreau, nu vreau, experiența MISA rămâne cu mine. Nu mi-e jenă cu ea. Nu mă agăț în mod deosebit de ea. Încă MISA există, încă lumea vrea să discute cu mine tema asta. Încă mi se trimit articole – și și eu rămân în contact cu ea citind blogul lui Rapcea, stând de vorbă prin comentarii cu unii-alții, discutând cu Cecilia Tiz despre una-alta.

Dacă apare o Riikka Kaihovaara ca să-mi pună întrebări pe tema asta, ok. Subiectul se continuă în mod vizibil. Le vorbesc despre MISA finlandezilor, întrebându-mă vag ce părere vor avea despre subiect, întrebându-mă ce va apărea prin presa din România, întrebându-mă dacă va fi necesar să mă ocup de comentatori răzleți. Dacă nu, dacă subiectul se evaporă ușor și dispare aproape clar, ies altele la înaintare mai vizibil. Cine știe, poate mă trezesc la 12 noaptea să vă povestesc despre reinventarea literaturii romantice într-un context non-comercial, în care specia romanului de dragoste e ignorată de parcă n-ar fi. Sau despre stil literar și structuri gramaticale. Sau despre… în fine. Ați prins ideea.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |