Roxana-Mălina Chirilă

Roman! O să public un roman! Un ROMAN! Foileton, dar roman!

*excitement, excitement, excitement, excitement, excitement*

Acum nu foarte mult timp am trimis un prim capitol dintr-un roman horror/supranatural/acțiune la The Big World Network. Povestisem la un moment dat pe blog că aveam de gând s-o fac.

Mi-a plăcut de Big World Network de la început, din cauza conceptului. După cum sugerează și entuziastul!!! titlu al postării, sunt o editură mai neobișnuită. Ei zic așa: publică un „episod” dintr-o serie pe săptămână, cum fac televiziunile cu serialele. 12 episoade/sezon, iar apoi depinde de autor câte sezoane scoate.

Eu zic că e stil foileton, seamănă cu ce făceau în perioada victoriană Dickens!!! și alții (unora le place Dickens). Capitol, capitol, capitol, capitol. Gata cartea? Bun, adunăm capitolele, le trântim două coperți și declarăm romanul.

În plus, Big World Network-ul are și varianta de audiobooks, așa că probabil că o să încerc să-mi citesc propriile capitole pentru versiunea audio XD

Sunt imposibil de fericită, pentru că pot să mă joc. Și pentru că ideea de literatură publicată pe capitole mă fascinează – am pomenit în disertația de masterat că astăzi practica e foarte răspândită în fanfiction, care e publicat pe gratis de amatori, și mai puțin la edituri, care nu au inovat încă idei în conformitate cu tehnologia și cu posibilitățile noi. Ei, ăștia au de gând să profite de situație și să publice într-un stil nou.

Dar destul despre BWN. Romanul meu.

Scris la pleasneală, de amorul artei, în câteva zile. Se numește „Flight From Hell” și ca să citez primul capitol/episod, ideea principală ar fi: „A dying angel, a strange magician human woman and a carnivorous horse met in sex-Hell. If it was the beginning of a joke, Nakir couldn't wait to hear the punchline.”

Primul paragraf:

The sky was a darker shade of red, tinging towards the color of crusted blood. The eye, long used to seeing everything as if through a colored lens, failed to notice that blue had become purple and that green etched towards black. It adjusted, even as the mind protested and choked and tried to shift vision back to normality; avid for beauty, tired in never-ending efforts, subject to a constant pressure that tried to bring it down to its knees and turn it towards depression, desperation, and death.

Și lucrurile o iau din loc de acolo, cu un ton semi-ironic și uneori sec. Și totul cam în negru. Pentru că autoarea are un umor mai negru când n-are chef de altceva.

De-abia aștept 😀

P.S. Și între noi fie vorba, parcă poveștile spuneau că tot trebuie să trimiți manuscrise din editură în editură și să aduni teancuri de respingeri. Nu să ți se răspundă în timp record cu entuziasm 🙂 The world is spoiling me rotten.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |