Roxana-Mălina Chirilă

„Iubirea mea, zâmbește-mi! Și desfă picioarele.”

Am câteva hobby-uri mai șui, printre care cititul de articole și texte siropoase despre femei și relații. În fond, ca deținătoare de doi cromozomi X, simt deseori necesitatea să fiu la curent cu credințele și ideile religioase exprimate clar, concis și plin de dragoste în domeniu. Ca să știu cam care mai sunt curentele. Mai un Cosmo, mai o Unica, mai un Google pe domeniu. Nu prea des, ci când frec menta.

Am dat azi de o superbă postare pe un blog, adresată de un iubit iubitei. Textul original îl găsiți, fără întreruperile mele, aici. Punctul 9, „Draga mea iubita”. Spre durerea mea sufletească în ce privește nivelul unor editori, se pare că textul e un fragment din cartea „Draga mea iubită” de David Deida. Și postat de proprietara blogului, care evident a crezut că e un text sensibil, sau ceva de genul.

Ideea generală, pe scurt, e „Dragostea mea divină, te iubesc enorm (dacă nu ma deranjezi), așa că desfă picioarele” – ceea ce un prieten denumește „filosofie grobiană”. Și, bineînțeles, articolul de pe blog e decorat cu imagini cu femei în ipostaze senzuale sau sexuale.

Nu mă pot abține să nu vă prezint acest text superb, cu comentariile mele pe lângă. Vă avertizez că nu sunt tocmai în limitele decenței (comentariile mele).

Draga mea iubita,

Ori de cate ori iti simt deschiderea inimii, imi dau seama cat de inchis am fost pana acum in fata iubirii.

Moliciunea trupului tau ma invita sa ma relaxez si sa ma pun la unison cu tine. Atunci cand o fac, profunzimea iubirii tale trezeste in mine profunzimea dorintei mele pentru tine. Doresc atunci sa patrund in tine atat de adanc si de pasional cat isi doreste inima ta, si doresc sa te deschid inca si mai mult, prin iubirea mea.

Începe superb. După cum se știe, femeile iubesc să atragă doar prin moliciunea corpului și să le trezească apetitul bărbaților – prin iubire. E un schimb reciproc perfect: ea se dăruiește, el o pătrunde adânc și pasional. Și vrea să o „deschidă”, un termen ambiguu în context, cu conotații tot sexuale. Că deh.

Dacă un tip ar veni la mine să-mi spună cuvintele astea, i-aș spune că inima mea își dorește să-l pătrundă și să-l deschidă întâi pe el, dacă tot e așa de închis, dar dornic de deschidere.

Daca inima ta se ascunde insa in spatele zidului tensionat al trupului tau, atunci imi este mai usor sa uit de iubire si imi vad de ale mele, sa ma indrept cu atentia mea doar spre indatoririle, sarcinile pe care mi le-am propus, sau sa raman singur, fara tine.

În traducere liberă: dacă ești într-o pasă proastă, o să te ignor și o să fie doar vina ta.

Nu mai pot atunci sa vad lumina inimii tale dincolo de comportamentul tau dur.
Nu mai simt atunci aspiratia inimii tale catre iubire, ci doar dorinta ta de a termina odata. Presupun ca iti doresti sa fii lasata in pace, ca sa poti face ceea ce doresti sa faci. De aceea, nu-ti mai ating trupul grabit si nu mai incerc sa te retin prin iubirea mea sa faci ce ai de facut…

Uite, asta înțelege un „bărbat adevărat”, care mai scrie și scrisori pseudo-poetice către dragostea lui: că dacă el simte din partea ei doar dorința de a termina odată, pentru că are treabă, el are dreptul să îi reproșeze că nu e toată trup și suflet acolo. Pentru că femeia trebuie să fie perfectă, iar apoi el îi va face onoarea de a se simți atras de ea. Ăsta e genul de bărbat care te dă pe spate cu talentele lui sexuale, parol. Dacă-mi permiteți răutatea.

Am invatat ca sunt momente in care, desi nu-mi arati deschis acest lucru, inima ta isi doreste totusi in mod sincer sa fie atinsa de iubirea mea, dincolo de actiunile tale incapatanate. De aceea, am invatat, cand imi dau seama de aceasta, sa imi incetinesc ritmul si sa iau o pauza alaturi de tine, atunci cand intuiesc ca acest lucru este necesar.

Dragi prieteni, ne aflăm în fața nașterii unui extraordinar amant. Câtă subtilitate are! Uneori încetinește. Deși femeia aia tot nu face ce trebuie și e încăpățânată. Uite ce darnic e. Și intuitiv.

Uneori iti daruiesc  iti daruiesc cu indraznealat iubirea mea,trecand peste zidurile tale si daramandu-le cu prezenta mea intensa, insistenta si iubitoare, pana cand cedezi si iti deschizi inima, dupa care ne putem continua amandoi activitatile specifice, insa fara a mai fi inchisi in fata iubirii. La randul tau, ai invatat sa faci acelasi lucru pentru mine, iubita mea draga.

Nu știu altele cum sunt, dar când cineva îmi povestește despre prezența lui intensă, insistentă și iubitoare, în timp ce îmi spune cum ar trebui să fiu mereu iubitoare, plăcută, moale, deschisă, plină de aspirație și topită, îl întreb dacă putem experimenta puțin. Oare aș simți-o dacă el ar fi în exteriorul casei mele? Hai să vedem. Dar dacă dau muzica tare și îl ignor?…

Mă întreb însă ce înseamnă „acțiuni specifice”, în contextul dat? Câtă poezie răzbate din sufletul acestui neînțeles.

Ma intreb insa daca esti constienta cat de mult imi afecteaza dispozitiile tale schimbatoare dorinta inimii mele de a patrunde in tine si dorinta trupului meu de a te atinge plin de iubire…

„Pentru că iubirea mea față de tine e un cort. Un cort mic, dar totuși mare, care poate fi văzut de cei care au ochi să vadă. E un cort care crește din pânzele întinse asupra corpului meu, atunci când te privesc. Dar când îți schimbi dispoziția, iubirea mea sub formă de cort scade. Înțelegi tu oare ce înseamnă aceasta?”

Inima ta plina de iubire trezeste o profunzime nebanuita in fiinta mea preocupata de activitatile mele curente si ma invita sa iti constientizez aspiratia profunda de a iubi, trezindu-mi astfel dorinta de a ma deschide impreuna cu tine in bratele iubirii.
In lipsa ei, uit uneori cat de frumoasa esti..

Deci, rezumat, dacă nu v-ați prins până acum: ea trebuie să fie mereu plină de iubire, că altfel el uită că e frumoasă și se ia cu altele. Și uite cine rămâne fără cortul de iubire!

Daca in mod repetat nu iti simt decat trupul tensionat, compania ta devine uneori mult prea stresanta, asa ca prefer atunci sa nu am de-a face cu tine, pentru ca nu mai sunt in iubire.

Ah, tu, iubire eternă, care rezistă vremii și durerilor, suferințelor și încercărilor!… sau nu. Că doar e bătaia de cap prea mare. În fond iubita asta pare să aibă două calități: trupul și dăruirea. Dacă e tensionată, n-are chef și e obosită, atunci el nu va avea chef de ea. Pentru că devine nașpetă.

Surorile mele zăpăcite. Urechile la mine! Eu mă aștept la mai mult și din partea unui amic. Vorba aia, când vezi că cineva cu care ești prieten are o zi (sau mai multe) proaste, încerci să-l faci să se simtă bine. Un ceai, o bere, o tărie, o cafea, o ciocolată caldă. Ce-o fi. Două vorbe pe mess, un telefon, un mail de „hai că nu-i dracul așa de negru”.

Dacă aș avea un deadline sau o perioadă de deprimare și un iubit ar avea tupeul să-mi spună că preferă să „n-aibă de-a face cu mine” pentru că „nu e în iubire”, l-aș da afară din casă în două șuturi. Nu pentru că trebuie să fie fericit cu siutația – dacă n-are chef de mine nervoasă, n-o să-i reproșez că-și găsește ceva de făcut altundeva (poate și pentru că prefer să fiu singură când sunt nervoasă). Ci pentru că nu prea suport șantajul emoțional și implicațiile nepoliticoase că eu ar trebui să creez circumstanțe perfecte indiferent cum arată viața mea în acel moment.

Un profitor care nu stă prin zonă decât când e totul frumos și cald, iar atunci când te ia viața mai din greu te șantajează cu texte despre iubire și cu indicații că te-ar putea neglija, uita sau chiar părăsi nu e de încredere. Și nu merită efortul.

Desi m-am angajat sa te deschid cat de mult pot prin iubirea mea, oricat de inchisa ai fi, profunzimea dorintei mele pasionale pentru tine nu se trezeste decat atunci cand simte plenitudinea aspiratiei din inima ta, pe care o arati clipa de clipa prin abandonarea plina de incredere a trupului tau in fata iubirii.

Încep să rămân fără cuvinte. E responsabilitatea ei, ca de obicei, să facă tot posibilul ca lui să-i pese destul încât s-o deschidă. Ce înseamnă deschisul, nu se știe. Dar oare merită acest individ efortul ei?…

Mm. Nu cred.

[…]Detensioneaza-ti trupul, astfel incat inima ta sa se poata deschide activ (cu ajutorul respiratiei) fata de momentul prezent. Acest moment exista ca iubire. Simte pulsatia vietii acestui moment care se manifesta prin tine, care ia forma ta, dar si a tuturor celorlaltor fiinte si lucruri din jurul tau. Momentul prezent este viu si este sinonim cu iubirea, sau cu deschiderea interioara.

Inima se deschide activ, cu ajutorul respirației. Am trăit să o aud și pe asta. Mă duc să întreb pe cineva care a terminat medicina cum e cu faza asta. Sau poate pe Casanova. Îmi imaginez conversația:
-Hei, Casanova, trebuia să deschizi inimile femeilor cu ajutorul respirației?
-Poftim?
-Vreau să spun, trebuiau iubitele tale să respire ca să le seduci?
-…Normal. Iubiții tăi nu… respiră?
O pauză nefastă în conversație, cât ne gândim amândoi la implicații. Apoi eu îmi dreg vocea.
-…Voiam să zic, să respire într-un anumit fel. Sau știi ce? Mai bine lasă. N-am nicio întrebare.

Esti capabila sa receptezi extazul divin al acestui moment prezent cu intregul tau trup scaldat in iubire, mergand pana la degetele de la picioare? Iti oferi tu intregul trup ca pe un dar sacru? Iti oferi tu intreaga inima, pentru a fi posedata de intruparea terestra a iubirii?

Nu-l mai întreb pe Casanova cum e cu extazul divin al prezentului resimțit în degetele de la picioare. Dar întreb și eu de ce femeia asta ar trebui să se ofere ca ofrandă? Și de când e bărbătușul ăsta umflat în pene întruparea terestră a iubirii?

Daca doresti sa atragi catre tine un barbat cu o inima profunda, trezind in el intreaga sa plenitudine a constiintei, daca doresti ca iubitul tau sa fie cu totul prezent langa tine, profund indragostit de tine,va trebui sa te relaxezi, sa te deschizi si sa iti oferi mai intai propriul trup si propria inima iubirii.

Și mai ales va trebui, draga mea, să găsești unul mai normal la cap. Care să nu-ți ceară toate bazaconiile ca să-i fie lui bine. Și care să nu-ți tot bage apropouri sexuale în discuții despre iubire și dragoste și sacru, că nu e decât un libidinos care a învățat cum să vrăjească.

….

E incredibil, incredibil, incredibil că există femei care pun botul la dulcegării de genul celei de mai sus, care sunt pline de misoginism dacă te uiți mai atent la ele. Și totuși văd fete încântate de „sensibilitatea” câte unui farsor ordinar care le manipulează prin cuvinte gen „iubire”, prin laude, care se dă mare și tare cu cât de mult iubește el.

Farsorul de mai sus ce vrea? Vrea să-i fie bine lui. Iar dacă îi e bine, se va comporta într-un mod nedefinit în scrisoare, care va reprezenta „iubirea lui” – e o promisiune că va face în așa fel încât ei să-i fie bine, dacă ea îndeplinește toate condițiile. În fond, omul și încetinește când e nevoie!…

Poate știe că e profitor. Poate se minte și pe sine că e superior, superb și iubitor. Dar dacă-l miros bine, e genul care va justifica mereu cerințele lui, care va trebui să fie înțeles (pentru că e viața grea) și adorat. Iar dacă nu, vina ei, vina ei.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |