Bla-bla, marș pentru normalitate, 8 iunie 2013, București, Piața Victoriei, ora 11. Am aflat informația asta de pe blogul lui Mihai Rapcea. Dar se pare că informația vine (inițial) de pe blogul Apologeticum.

Părerea mea sinceră e că și susținerea vehementă a homosexualității în diverse chestii corecte politic, prezentarea intensă a acestui subiect în presă, artă și ce-o fi, dar și împotrivirea vehementă împotriva homosexualității în toate felurile sunt mofturi. Pentru că n-avem ce face, ne agităm degeaba cu un aer extrem de auto-important. Ori promovăm egalitatea, ori salvăm moralitatea. Una din două.

Dat fiind faptul că nu suntem în vremuri în care avem impresia că Dumnezeu ne-ar putea trimite molime și războaie din cauza lipsei noastre de moralitate (cel puțin sper că nu suntem), și nici în vremuri în care se ard pe rug sau se închid oamenii pentru homosexualitate/erezie/ce-o fi (cel puțin nu în țările civilizate), înseamnă că agitația asta e de bine. Avem timp și energie să milităm pentru o cauză care nu ne afectează direct viața – sau nu foarte direct.

Am avut o colegă la masterat care, am aflat de curând, are o iubită. N-am știut tot masteratul. N-aș fi știut nici acum dacă n-ar fi scris mare pe facebook-ul ei „In a relationship with”. Cât de tare m-a afectat sexualitatea ei la masterat: 0. Cât de tare mă afectează acum: -0. Și ce-mi place la situația ei e că efectiv nu contează cu cine se culcă, sau pe cine iubește. Aceasta e normalitatea – cea în care nu știi cu cine se culcă celălalt decât dacă efectiv apare problema în propoziție. Iar atunci când apare problema, nu e definitorie pentru acea persoană.

Sunt unii care sar din concluzie în concluzie ceva de speriat: de la homosexualitate, spun ei, s-ar ajunge la pedofilie, zoofilie, etc.! De ce, naiba știe. E ca și cum aș presupune că dacă pe (bărbatul) X îl atrag femeile, e normal să-l atragă și fetițele. Pentru că și ele au „piesele” necesare. Sau pentru că X e veterinar heterosexual, e clar că-l atrag iepele.

Dar conexiunile se fac în stilul ăsta pentru homosexuali – dacă ești bărbat și te atrag bărbații, e clar că trebuie să te atragă și băiețașii – și eventual și animalele și cadavrele. Pentru că e logic, evident și clar și dincolo de orice îndoială că toate astea sunt legate între ele. Homosexualitatea e interzisă, nasoală, nenaturală, deci după ce o încerci te bagi în toate. Ești ca Pinocchio, care a tăiat în bucăți prostituate în Marea Britanie acum peste o sută de ani, după care le-a mâncat creierele și s-a culcat cu propria sa mamă și și-a omorât tatăl – și a avut tupeul să spună că orice credincios ar trebui să poată citi direct Biblia și că Pământul se învârte. Toate chestiile nasoale de pe lume sunt interconexe.

Mie personal în cele din urmă mi se pare că homosexualitatea ca păcat – dacă ești creștin și o consideri păcat – e un lucru minor. Singurele persoane cu adevărat vătămate în situația dată sunt homosexualii în sine – și doar de Dumnezeu la faimoasa Judecată. Presupunând, bineînțeles, că acea homosexualitate nu vine la pachet cu un viol, un abuz de încredere etc. Dar de una singură, wow ce tare nu deranjează populația. Incredibil.

Uite chestii (legate de relații) care sunt mai nasoale decât doi bărbați care și-o trag:
– viol
– șantaj emoțional
– violență în relație
– pedofilie (heterosexuală, homosexuală și chiar și cu hermafrodiți; e fix aceeași poveste)
– sechestrare
– abuz verbal
– abuz emoțional
– etc.

Dar uneori am senzația că dacă m-aș duce la cei care mărșăluiesc pentru normalitate să le zic că, de ex., am fost violată de iubitul/soțul meu, ar fi mult mai puțin scandalizați decât dacă le-aș spune că iubitul/soțul m-a înșelat cu un bărbat.

Homosexualitatea provoacă reacții viscerale. N-am o teorie foarte bună și complexă în ce privește motivul. Poate pentru că normele legate de sexualitate sunt foarte puternic întipărite în noi (ca și cele legate de mâncare; vezi dezgustul simțit la gândul de a mânca gândaci). Poate pentru că bărbații nu și-au format apărări împotriva avansurilor nedorite și nu știu cum să reacționeze, așa că se tem. Poate e o isterie culturală. Habar n-am care e faza.

Visceralitatea asta a dezgustului îi face pe unii să spună că homosexualii ar trebui să se ascundă, să nu-i vedem, să nu-i auzim. Să se prefacă. Ar trebui să le interzicem să fie publici. Un gând amuzant din cauza motivației.

Uite alte chestii care ar trebui interzise pe motiv de dezgust (uneori un dezgust mai general decât cel din cazul homosexualității):
– scuipatul în public (când nu e vorba de o problemă, gen ți-a intrat o muscă în gură)
– hainele mulate, care arată porțiuni de burtă în cazul graselor
– persoanele cărora le curg ochii
– vânturile trase în mulțime
– replicile indecente aruncate femeilor atrăgătoare
– coafurile în care se rade părul pe lateral și se lasă o creastă în vârf.

Succes cu lista de mai sus.

Apoi, homosexualitatea cică amenință sau subminează căsătoria obișnuită. Cum, habar n-am. Mie mi se pare că dacă o porțiune din populație se sustrage căsătoriilor heterosexuale, asta nu înseamnă că acele căsătorii heterosexuale care rămân prezente sunt mai puțin puternice. Presupunem prin absurd că jumătate din România s-ar călugări. Ar submina asta familia?… Nu cred. Cred că familia e mai puternic subminată de abuzurile care se petrec în ea decât de faptul că unii nu vor să facă parte din instituția asta. În fond, dacă X e homosexual și nu se căsătorește cu o femeie, femeia respectivă se poate căsători cu altcineva. Dacă Y e un porc misogin care se căsătorește cu o femeie pe care o bate și căreia îi face viața amară, Y trage în jos soția și face anti-reclamă căsătoriei heterosexuale pentru toate tipele care află povestea. „Nu te căsători, că dacă nimerești un Y?!”

…

Așa că ce se vă zic? Agitați-vă degeaba, pentru un scop destul de neclar. Parada gay, un eveniment tradițional de kitsch, nu se știe pe cine ajută; poate la un moment dat homosexualii vor renunța la manifestarea asta pentru una mai serioasă. Marșul pentru normalitate, vehement și justificat mai șubred decât o șură veche de o sută de ani bătută de vânturi și uragane, nu e nici el decât un mic scandal. Scandal invers față de primul, clar, dar tot mini-scandal ușor isterizat.

Citez din articolul din care am aflat despre marșul ăsta, care invită lumea la marșul pentru normalitate și care arată atitudinea mult prea înflăcărată și lipsită de obiectivitate a anti-homosexualilor:

Frați români, în aceste zile se duce o luptă acerbă împotriva valorilor milenare ale poporului român.

Nu știu cum am ajuns popor milenar, date fiind condițiile în care în mare parte istoria asta a noastră ne spune despre Moldova, Transilvania și Țara Românească. Dar să spunem.

Familia, supranumită și biserica de acasă, este atacată în cel mai perfid mod de către comunitatea homosexual-europeană. Aderarea la UE obligă la astfel de compromisuri, terfelindu-ne valorile apărate cu mari jertfe de înaintașii noștri. Dacă marii noștri voievozi s-au confruntat cu păgânătatea în mari lupte, acum suntem nevoiți să luptăm cu un dușman de-a dreptul satanic, cu care și o parte din păgâni nu este de acord. Este vorba de luciferismul elitelor mondiale, masonice și satanice, care impun legi împotriva lui Dumnezeu și a firii omenești, precum drepturile homosexualilor.

Amu, am întrebat o specialistă în istoria neamului care era faza cu luptele respective. Ea spune că din câte știe nu s-au dus niciodată lupte în numele căsătoriei heterosexuale. Iar ca s-o citez direct pe specialista mea cu privire la păgâni, „Voievozii noștri nu gândeau ‘văleu, vin ăștia să ne păgânizeze!” erau prea ocupați cu ‘văleu, vin ăștia și ne iau tot! De parcă au ce lua! Da’ dacă tot le stăm în cale, hai să ardem noi tot și să otrăvim fântânile și să ne ascundem în codri până pleacă. Poate se plictisesc și ne lasă în pace.”

Dacă vom lăsa să treacă aceste legi favorabile lor, vor fi și mai greu de oprit. Nu se vor mulțumi cu atât, ținta lor fiind scoaterea familiei în afara legii, legalizarea pedofiliei și cine știe ce nebunii.

După cum ziceam, e fascinantă săritura asta de la homosexualitate la scoaterea familiei în afara legii și la legalizarea prostituției. De unde și până unde?… E ca și cum i-ai interzice copilului să mănânce chipsuri, că pe urmă sigur ajunge să-și injecteze heroină.

Și articolul termină apoteotic (și apocaliptic):

tu ROMÂNE ce ai să faci, căci ești fiu al Bisericii lui Hristos, care pedepsește aspru pe sodomiți?

1. Eu nu sunt fiul nimănui.
2. De ce trebuie toți românii să fie fii ai Bisericii lui Hristos?
3. De ce pedepsește Biserica sodomiții, în fond?
4. De ce îi pedepsește aspru? Îi pedepsește mai aspru decât pe violatori? Dar decât pe mincinoși? În fond aia cu minciuna face parte din cele Zece Porunci. Aia cu sodomeala nu.

Nici dacă aș fi împotriva homosexualității n-aș putea empatiza cu poziția asta. E prea apucată, prea dispusă să întoarcă faptele și istoria în fel și chip ca să iasă ce vrea ea. Cum să am încredere în cineva care îmi spune sforăitor despre chestii doar semi-adevărate, pe care le miros de la o poștă ca fiind intenționate să producă o reacție de mândrie prostească? Hai, marș.

Normal că nu m-am dus niciodată nici la parada gay. Pentru că deși sunt de acord cu ideea că homosexualii au tot dreptul să existe și să facă ce fac și cuplurile heterosexuale, parada e un eveniment de scandal și șoc. Din punctul meu de vedere face problema mai mare, nu mai mică. Și când ți-o faci cu mâna ta, nu prea-mi câștigi respectul.