Conversație mai veche cu un prieten (parafrazată):

el: Ce faci?
eu: Căutam ceva fanfic [n.a.: povestire de tip fanfiction] despre un trio. Ceva relație romantică în triunghi, știi?
el: O_o
eu: *continuă să caute*
el: De ce fanfiction?
eu: Pentru că nu găsesc chestii publicate de gen, dar printre tagurile de pe Archive of Our Own…
el: Nu, nu, voiam să te întreb de ce nu citești și tu ceva normal?
eu: Normal?
el: Ceva original. Ceva carte publicată. La o editură. Care să nu fie bazată pe altceva. Ceva mai normal decât chestiile pe care le cauți.
eu: Citesc și chestii… normale… dar momentan n-am chef.
el: Poate ar fi timpul.
eu: Hmm… era o carte pe care tot voiam s-o citesc…
el: Vezi că poți?

– după ceva timp – eu: Citesc un roman japonez.
el: Super! Și?
eu: Povestea lui Genji. E scrisă acum vreo o mie de ani. E vorba de prințul Genji, fiul împăratului Japoniei și a unei doamne de rang nu foarte înalt, care moare când el e foarte mic. Genji are tot felul de aventuri amoroase, e atât de frumos încât bărbații oftează des că nu e femeie, pentru că ar fi o femeie de nota zece. La un moment dat poate se culcă – sau nu – cu fratele mai mic al unei doamne de la curte care l-a refuzat, dar e foarte ambiguu pasajul… ceva de genul că Genji s-a bucurat mai mult de el decât de frigida de sor-sa.
el: O_o
eu: Și împăratul cheamă la curte o femeie care arată fix ca mama lui Genji. Și Genji e fascinat de ea și pe urmă se îndrăgostește. Și o seduce. Și îi face un copil.
el: o_O
eu: Dar pentru că ea e concubina tatălui lui, Genji nu poate să aibă o relație deschisă cu ea. Dar nu-i nimic, pentru că-i iese în cale Murasaki, care are zece ani și care seamănă leit cu doamna de la curte care seamănă cu mama lui. Așa că Genji o răpește și o educă pentru a deveni soția perfectă pentru el.
el: X_X
eu: E o carte mișto. Și plină de bărbați care plâng, pentru că în Japonia medievală bărbații aveau canalele lacrimare desfundate.