Ieri aveam chef să scriu printr-o cafenea (de ce scriu scriitorii în cafenele: că te lasă lumea în pace și ai ceva de băut). Și până la urmă am ajuns într-un bar care servește cafea, ceea ce din punctul meu de vedere e tot pe acolo.

Baba, Spirit of Buddha, e pe strada 15 noiembrie din Brașov, destul de departe de centrul efectiv ca să nu fie puhoi de lume la orice oră din zi și noapte. Locul îmi atrăsese privirile de ceva vreme, poate pentru că de fiecare dată când treceam pe lângă el mă uitam prin ușa deschisă și vedeam un ditamai cap de Buddha de vreo 2 metri înălțime, plus că pereții erau de un roșu aprins. Am început să mă întreb dacă au muzică gen Buddha Bar (da), dacă e un loc dubios (hmm), dacă au wi fi (da) și dacă au prize (nu).

Ieri dimineața am băgat nasul să văd ce era cu barul Baba, Spirit of Buddha (spirit of Buddha Bar, cel puțin). Locul era pustiu. Doar doi oameni, care erau după tejghea. Niciun client. Mocheta roșie era cam bătută de soartă, dar canapelele și tabureții păreau moi. Ceea ce și erau.

Meniul e mai degrabă bazat pe alcool și cocktailuri, dar și la cafele stăteau bine. Am luat un latte machiatto, care a fost mai mult decât acceptabil și ieftin, la 6 lei. Am stat vreo trei ore, în care nimeni nu m-a zorit să mai iau ceva, sau să mișc în vreun fel. N-a mai apărut nimeni (presupun că localul face parte din categoria celor care se umplu doar seara), ceea ce în general mă enervează în baruri/cafenele pentru că ajungi să fii studiat ca un gândac de câte un chelner plictisit de moarte. Aici însă chelnerița își vedea de treaba ei cu un laptop, așa că am putut să-mi văd și eu de treaba mea cu laptopul meu.

Muzica era lounge – perfect. Unii îi zic „muzică de dormit”, eu îi zic „muzică neutră” pentru că poate cânta pe fundal fără să atragă atenția (unul din motivele pentru care nu m-am dus la Cafetecă e că jazzul lor mă distrage).

Ca local, merge. Ca local de scris, merge, dacă ai o baterie destul de tare ca să te țină – e liniște și gol dimineața. Nu dau pe dinafară la capitolul estetic (mocheta, după cum ziceam, distruge atmosfera; și baia e tristă rău – e la subsol și o parte din peretele unei toalete e neacoperit de gresie sau faianță și se simte mirosul de umed și igrasie). Punctul forte cel mai puternic sunt canapelele și tabureții, care sunt extrem de confortabile. Cafeaua e bună, chelnerița părea simpatică.