Discuție despre o piesă de teatru la care n-am fost, dar despre care mi s-a povestit de către o ea și un el.

Ea (către mine): Te-ai gândit vreodată să scrii o piesă de teatru?
Eu: A fost așa de proastă că și eu puteam mai bine, hm?
Ea: Da. Adică nu. Adică… No. Deci. Ideea e că a fost cam dezlânată.
Eu: Aha.
Ea: Era o tipă, o singură actriță. Și era interactivă piesa, așa că se plimba printre noi și vorbea cu unii-alții. Nu știu dacă ăia erau actori.
El: Unii erau.
Ea: Care?
El: Păi de exemplu cel din față, drăguțel și cu bărbiță.
Ea: Ăla căruia îi zicea Talibanu?! Ăla e drăguț?!
El (emfatic): Ăla e actor.
Ea: Am zis dacă e drăguț, că mie nu mi se pare!
El: E cel mai drăguț de la teatrul de aici.
Ea (ironic): Atunci e clar că n-am de ce să merg la piesele lor, dacă ăsta e cel mai drăguț.
El: Dar îl știi?
Ea: Nu, nu-l știu.
El: Păi dacă nu-l știi, atunci ce să mai…
Ea: Stai, tu te refereai că e drăguț la față, sau…
El: Mă refeream la cum arată. Are un cap…
Eu: Are și altul? Sau poate e drăguț că n-are decât unul și nu două. Poate cel mai bun lucru la înfățișarea lui e că n-are decât un cap.
Ea (continuă în ciuda mea): Mie nu mi s-a părut drăguț.
El: Nu-l știi cum e de obicei, e altfel.
Ea: Să nu-mi zici că are într-adevăr alt cap în afară de ăsta! Și-l schimbă cu cel bun?
El: Nu e vorba că are alt cap, dar dacă nu-l știi.
Ea: Păi nu l-am văzut aici?!
El: Ei!
Ea: Și alții, erau actori? De exemplu ăla care chiar era drăguț, al doilea din dreapta?
El: Ăla era Ion Fiscutean junior, fiul lui Ion Fiscutean, actor. Îl știi pe Ion Fiscutean? A murit.

Jur că n-am inventat discuția asta și nici n-am scos-o din E. Ionescu.