Circulă pe net o piesă nouă de la Taxi, „Subtitrarea la români”. Care e foarte mișto.

Și care, în combinație cu faptul că ascult acum soundtrackul de la Cabaret (cu Liza Minnelli) destul de mult, mi-aduce aminte de o variantă dublată a filmului. Mai exact, scena asta:

În engleză:

Tipul: SCREW Maximilian!
Tipa: I do.
Tipul: So do I.

În română era ceva de genul:

Tipul: Du-te și culcă-te cu Maximilian!
Tipa: Așa fac.
Tipul: Îmi bag picioarele în el.

…………..

Și încă o fază. Dacă ajungi la o piesă de teatru proastă, cel mai bine e să n-o înțelegi. De preferință, bunghești ceva din limbă, dar nu prea multe. Mai demult, când taică-meu nu prea le avea cu maghiara, a fost la o piesă de teatru în ungurește care a fost destul de nicicum… dacă îi ascultai pe ceilalți. Ceva chestie lălăită, în care unii aveau niște probleme neinteresante. Conform lui taică-meu, însă, fusese o chestie mișto, ușor polițistă, cu multă intrigă și poate ceva activități criminale. Normal, versiunea lui era mult mai interesantă.

Dacă nu merge – știi prea bine limba – cel mai bine e să înțelegi complet greșit ideea piesei. Cred că am fost singura acum X ani care a văzut o piesă de teatru a unor americani („Unbuckled” de Bryan Reynolds) și a fost încântată de ea. Era vorba de ceva triunghi amoros cu un american și un englez, sau ceva de genul. Pentru mine toată piesa a fost un comentariu asupra stereotipurilor americane/britanice, o critică ironică, satirică a societății actuale, cu o ușoară notă absurdă care lua în derâdere și sitcomurile, și pasiunea oamenilor pentru sexualitatea extravagantă a altora.

Am aflat după că era de fapt o piesă destul de proastă și vulgară despre trei persoane într-o relație. Ah. Am înțeles greșit. C’est la vie.