Am mai zis-o și altă dată: aș vrea o tabără de vacanță pentru scriitori și alți oameni a căror muncă constă din tastat și lipsă de interacțiune. Un hotel șic, poate, cu câteva terase și baruri diferite în care poți sta. Cafea și ceai oferite peste tot, prize și wi fi. Fotolii și scaune comfortabile. Să poți să mergi de la rock la lounge la jazz la ce-ți mai dorește inimioara (e plin de jazz prin cafenele, deci trebuie să presupun că sunt unii care-și doresc jazz).

Nimeni nu vorbește în orele de lucru, o tăcere ca de mănăstire budistă.