(de ce nu ni se permite mie și Lindei să stăm prea mult împreună? Poate din cauza ideilor crețe)

În urma comentariului cu Ionuț despre Asociația Familiilor, am zis să mai bag un ochi pe careva din site-urile Alianțelor/Asociațiilor Familiilor din România, care au toate ca scop promovarea „familiei puternice, întemeiate prin căsătoria între un bărbat şi o femeie, ca normă validată istoric în societatea umană.”

Desigur, eu sunt destul de neîncrezătoare în ce privește „normele validate istoric”, pentru că și „bărbatul trebuie să fie doar puțin mai urât ca dracul/mai înșeală/mai lovește femeia” e o chestie la fel de validată istoric. Just sayin'.

Din una în alta, am ajuns la un articol despre propaganda homosexuală prin școli/instituții de învățământ, moment în care am aflat că ambasadele diverselor țări promovează perversiuni (nu, zău! citez: „Ambasade ca ale Olandei, Cehiei, Franţei şi Marii Britanii sunt promotoare active ale perversiunilor în ţara noastră, încât până şi ambasadorii lor participă la respingătoarele parade stradale”). Nu pot decât să-mi imaginez ambasadorii Franței invitând lumea la o orgie în toată regula, ambasadorii Marii Britanii promovând scandaluri liniștite, dar foarte scandaloase, ambasadorii Olandei scoțând studentele la olandeză și secretarele la vitrină și ambasadorii Cehiei… Ok, habar n-am ce stereotipuri sexuale există legate de Cehia.

Și, spre final, am aflat vestea îngrozitoare: „la o grădiniţă din ţară un părinte reacţiona prompt faţă de ideea perversă a unei educatoare de a-i invita pe cei mici să vină a doua zi îmbrăcaţi potrivit sexului opus. Educatoarea respectivă a declarat că iniţiativa a fost mai mult o glumă”.

Ideea perversă de a veni îmbrăcați potrivit sexului opus… XD Dacă un tip (suficient de slab, e drept) s-ar îmbrăca în hainele mele de zi cu zi, cred că nu v-ați da seama prea repede că e ceva ciudat. Și dacă eu m-aș îmbrăca în hainele unui tip (e drept, mai pe măsura mea), nici voi nu v-ați da seama. Unisex. Și! Tipele sunt sexy în haine masculine, de obicei. Sorry, dar. E adevărat.

Moment în care i-am zis Lindei: Știi, problema cu rochiile la bărbați e că de fapt nu li se potrivesc. Nu-s făcute după măsurile lor, pentru că dacă ar fi făcute…

Linda: Dar se fac!

Eu: Pe bune?

O scurtă căutare pe Google mai încolo, mi-am dat seama de un adevăr terifiant: preoții se îmbracă în rochii. Nu, tipul din dreapta nu e în sutană, e în fustă. Dar mamă ce seamănă.

Linda: Acuma înțelegi de ce-mi plac bărbații în kilt?

Eu: Îmmmmmhî.

Linda: Dă pe Google „utility kilt” sau „work kilt”. Sunt mișto. Sunt cele mai tari chestii inventate vreodată.

Și nu pot să zic decât că sunt aproximativ de acord cu ea XD  Mai ales după ce am găsit o poză cu un utility kilt , un tip mișto și o pisică neagră. (kittyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy!)

Sau un tip mare, negru, plin de mușchi și care pare să fie mai samurai decât toți soții de la Alianța Familiilor împreună.

E foarte amuzant că persoanele care merg la Biserică și ascultă ce spune un tip în rochie sar în sus când copiii lor fac chestia asta puțin la mișto (deși, e drept, poate subminează autoritatea preoțească)

Și cu ocazia asta am fost convinsă (mai ales cu o Linda lângă mine care zice „Kilts are aaawwwweeesome”): kilturile sunt tari. Da. Se pot face fuste/rochii pentru tipi care să le stea bine. Doar că nu se prea obosește nimeni.