Deci, nu știu cum să vă explic. Au trecut vreo patru ore de când am fost cu Linda pe acolo și papilele mele gustative încă sărbătoresc cu o încântare pe care probabil că o s-o țin minte și peste câteva luni.

Pizza cu dovlecei și boabe de fasole. Sună ciudat. E excelentă. Și mare (am făcut-o jumi-juma).

Tempura de creveți. Adică, mai pe românește, creveți pane. Pe care ți-i aduc cu un sos chilli dulce, care e excelent oricum de felul lui.

Încă salivez. Încă mă bucur. Deci. Aproape de Biserica Neagră. Aproape de Cafetecă. Pe strada Johan Goth, 2. Și pentru că am fost și în alte dăți la ei, țin să spun că și alte chestii din meniu sunt excelente.

Dar tempura aia…

Și cine s-ar fi gândit să pună fasole pe pizza?