Mi-a trecut primul val de mirare când am văzut adunătura pestriță de femei cu batice pe cap intercalate cu femei îmbrăcate modern. Și am mai pus câteva întrebări.

Se pare că o vreme a fost interdicție ca femeile să poarte batice pe cap… nu știu exact unde, dar sigur dacă erau cadre didactice în universități. De ceva timp s-a scos legea și au apărut capetele acoperite prin facultate. În biroul mătușii e o fiziciană care publică articole, face cercetări, ține cursuri și și-a înfruntat familia ca să poată să facă facultatea – poartă baticul.

E genul de cultură unde părinții te pot căsători (cel puțin în anumite familii). Și dacă ești femeie, și dacă ești bărbat.

În bloc cică e o vecină care nu iese în oraș neînsoțită. Are două fiice pe care nu se gândește să le dea la facultatea de arhitectură sau inginerie. Probabil că atunci când vor crește mari ideea e să fie măritate.

La facultate, o profesoară de engleză are ditamai biroul, cu două steaguri mari în spate (al universității și al Turciei) și patru stegulețe mici pe birou (două stânga, două dreapta, aceleași ca cele mari) și asistenți care sar să-i răspundă la chemare pentru treburi administrative.

Trecând pe lângă vitrinele din magazine, le admir paltoanele (pardesü scrie pe ele). Mergând pe stradă, văd femeile îmbrăcate în ele, deși eu sunt în tricou. Mă gândesc: oare cât de cald le-o fi?

Nu se pune problema să fie o chestie stranie că vorbesc excelent engleza, că mătușa e inginer electronist cu doctorat, că femeile pot să predea, să fie specialiste, să facă proiecte, să se descurce singure, să… Și în același timp sunt unele care evident că nu duc genul ăsta de viață, ci genul tradițional.

E un loc atât de ciudat. Zici că există trei sexe: bărbați, femei1 și femei2, cu zone cenușii între toate trei.