[][1]

A fost odată ca-n povești, în țări în care scriitorii se iau mai puțin în serios decât se iau la noi, o trupă de oameni care au decis să scrie un roman într-o lună. Și i-au provocat și pe alții să facă la fel. Și, din an în an, au apărut tot mai mulți participanți până când au ajuns cu sutele de mii. Pentru că se pare că sunt o grămadă de oameni care s-au gândit la un moment dat că ar vrea să scrie și toată chestia durează doar o lună, deci ce mare brânză.

La început organizatorii i-au zis National Novel Writing Month, cu prescurtarea NaNoWriMo, ca în cele din urmă toată lumea să îi spună NaNoWriMo, cu prescurtarea NaNo și să nu-și mai bată capul cu faza aia cu „National”, pentru că fenomenul a devenit internațional. NaNo sună bine, așa că NaNo a rămas.

Conceptul e simplu: scrii un roman în noiembrie. Un roman = 50,000 cuvinte (cam 4 pagini/zi). Și cam atât.

Unii îi spun „concurs” („concursul NaNoWriMo”, „concursul de scris NaNoWriMo”, „concurs internațional pentru scriitori”, „concurs pentru scriitori în devenire” și alte variante). Ceea ce face ca alții să întrebe „Și ce câștigi?” Păi, nu câștigi decât ce-ți dau sponsorii, dacă au chef să-ți dea ceva (de obicei varianta tipărită a cărții tale, plus o propunere să-ți publici singur romanul, contra cost; și niște reduceri pe ici, pe colo). Dar nu câștigul e ideea, ci distracția. Și experiența.
Dar experiență nu gen „ai pierdut meciul, nu-i nimic, ai câștigat experiență”, ci „am mâncat tempura din creveți la un restaurant extraordinar și a fost o experiență”.

E un hei-rup general, gen tabără artistică pe net. Cunoști oameni, afli chestii noi. Te produci ca scriitor și afli ce-ți poate pielea. Sau ce nu-ți poate, sau unde te înfunzi. Nu doar visezi, ci faci. Și probabil că ce faci iese prost, că timpul e scurt și romanul e lung, dar nu contează.

E una din chestiile alea mișto/interesante de pe net care merită încercate, dacă sunt cât de cât pe gustul propriu.

Site-ul e aici. Merită înscrierea și băgatul nasului, că le nu taie nimeni capetele celor care nu termină de scris, sau nu fac nimic, sau doar se bagă-n vorbă.

(Dintre cărțile care s-au scris în timpul NaNo face parte și „Apă pentru elefanți” de Sara Gruen, care e o cărțulie simpatică despre lumea de la circ, din perspectiva unui veterinar care fuge cu circul. Niște aventuri, ceva crime, puțină dragoste și un elefant. Nu foarte memorabilă, dar mișto de citit)