Roxana-Mălina Chirilă

Olimpiada de română, organizată de… idioți?

Nu prea mă uit pe subiectele de la olimpiade, dar cred că e momentul să încep s-o fac. Nu de alta, dar din când în când ar merita să cârâie cineva că lucrurile nu sunt deloc în regulă.

Azi am dat peste un articol în care se discută foarte pe scurt despre olimpiada de română din februarie 2013, clasa a V-a. Într-unul din textele date la prima vedere la olimpiadă apare scris așa ceva: „Da-ți-mi-l mie, să-l mănânc.” (aici e articolul cu pricina și cu citatul subliniat)

Păi, stai puțin, cum adică „da-ți-mi-l”?!

Lecție rapidă de gramatică: „Ți” se scrie cu cratimă când verbului îi pui întrebarea „Cui?” și răspunsul e „ție”. Uite:
– „Dă-ți o palmă!” Cui să-i dai? Ție.
– „Fă-ți mea culpa!” Cui să-i faci? Ție.
Nu se spune „Merge-ți”, că n-are sens să-ți mergi ție.

Dacă e prea complicat să te gândești la asta, te gândești că „ți” seamănă cu „mi”, „vă”, „ne” etc. „Dă-mi”, „Dă-ți”,„Fă-mi”, „Fă-ți”. Nu spui niciodată „Merge-mi”. Și nici „Da-mi”. În plus, „ți” și „mi” nu prea au ce căuta împreună în „da-ți-mi-l”: ori mi-l dai mie, ori ți-l dai ție.

Așa. Asta e una. Dar hai să vedem cum arată un citat complet din superbele texte date la prima vedere:

– De ce nu-ţi faci o operaţie estetică? i-a propus gândacul.
Omidei nu-i trecuse prin cap o asemenea idee.
– Unde? Când? Cât mă costă? a sărit ea în sus entuziasmată.
– Am auzit că păianjenul cu cruce este cel mai bun chirurg din livadă, a lămurit-o gândacul. El i-a „aranjat” aripile buburuzei, l-a ajutat pe bondar să slăbească şi a despărţit două Vaca-Domnului care rămăseseră lipite. Habar n-am cât te costă, dar poţi măcar să-ţi faci o programare la doctor.

–subiectele complete la olimpiada de română, etapa județeană, clasa a V-a, 23 februarie 2013.

Dexonline.ro îmi spune că se zice „omizii”, nu „omidei”. Dar nu asta e problema cea mai mare.

De ce discutăm despre operații estetice la clasa a V-a? Ia să ghicesc: tinerele domnișoare trebuie inițiate în problemele de zi cu zi ale societății actuale, iar băieții trebuie să învețe de la bun început ce le trece prin cap tinerelor domnișoare, sau cum?…

„A,” o să ziceți, „dar de fapt poate că e o un fel de fabulă despre cum operațiile estetice nu sunt bune.”

O fi. Dar povestirea nu ajunge în punctul ăla. Omida se duce să întrebe în jur cum e cu chirurgul, iar buburuza îi spune că e foarte mișto, ei i-au ieșit operațiile perfecte. Acuma, omida nu prea vede diferența. Dar nu-i nimic, naratoarea o vede:

– E scump…, dar merită! I-a spus buburuza, dând cochet din elitrele sale nou-nouţe, roşii cu picăţele negre. Uită-te puţin ce uşoare sunt aripile mele ce culori intense au elitrele!

(Virgula n-avea ce căuta după punctele de suspensie.
După „aripile mele” ar fi trebuit să fie o virgulă.
Ar trebui să fie „i-a spus”, cu literă mică, pentru că s-a terminat vorbirea directă a buburuzei.

Unul dintre subiectele de olimpiadă putea fi „corectați greșelile din text”, dar din păcate nu e.)

Eu sunt cea care a îngroșat cuvintele: naratoarea ne confirmă că buburuza are elitre nou-nouțe, deci sugerează că există o diferență vizibilă, chiar dacă omida n-o vede. Povestea se termină brusc după. Buburuza se enervează când omida îi zice că arată la fel. Atât.

Deci nu se deduce că povestirea ar fi o fabulă ironică la adresa operațiilor estetice. Poaaaate că e. Însă chiar și dacă ar fi în mod evident o blamare a operațiilor estetice, nu înțeleg de ce s-a dat povestea asta la olimpiadă. Nu prea are valoare literară, din câte mă uit la ea. Stilul e destul de naiv, situația e cam… eh, personajele sunt acolo mai mult ca să ilustreze situația decât ca să existe ca atare. Textul poate că e ok, dar ce caută la olimpiadă? Într-a 5-a?

Serios, parcă subiectele au fost alese și redactate de idioți.

Mă uit la cerințe:

b. Scrierea despre textul literar (25 de puncte) Redactează o compunere de 10-15 rânduri în care să prezinţi două particularităţi ale textului literar ( operei literare ), utilizând pentru exemplificare, secvenţe din ambele texte propuse.

Oamenii ăștia sunt certați cu virgulele mai ceva ca mine. După „pentru exemplificare” nu se pune virgulă. Sau, dacă țin neapărat să bage virgulă, trebuiau să bage și înainte de sintagmă.

Mă uit la barem:

Precizarea a două argumente care să justifice că textele sunt literare ( crearea unui univers imaginar, limbajul expresiv, transmiterea sentimentelor, etc.) – 8p
Susţinerea argumentelor cu exemple din textele suport – 8p

Hm. Sentimentul pe care mi-l transmit mie hârtiile pe care le am în față e că autorii trăiesc într-un univers imaginar, în care sunt respectați doar pentru că au o anumită funcție și responsabilitățile aferente, dar nu contează cum se descurcă cu ele. Limbajul expresiv ar putea fi al meu, dar mă abțin.

Exemplele care demonstrează ideile mele sunt mai sus…

[Notă: pentru că ironia e definită uneori ca fiind „acea figură de stil pe care n-o prinde aproape nimeni”, țin să precizez că toate comentariile legate de barem sunt de fapt legate de autorii subiectelor și de universul imaginar în care își imaginează că-și fac treaba.

În fond, n-aș vrea ca articolul meu să neglijeze complet baremul…]


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |