Roxana-Mălina Chirilă

Zilele naționale ale fugitului de preoți

Ieri îmi scrie o prietenă: „Vine popa cu boboteaza. Acuma ascund toate blasfemiile.” Și are ce ascunde. Oooo, are ce ascunde. Astă iarnă își pusese poze cu actori semi-dezbrăcați prin toată casa, ca să-l enerveze pe taică-su (era ceva răzbunare) și oricum majoritatea chestiilor mele de un erotism considerat destrăbălat de majoritatea preoților sunt primite de la ea. Deși ce-i drept e că femeile sunt mult mai talentate în a-și păstra chestiile cu adevărat problematice ascunse în străfundurile calculatoarelor, în foldere pe care NU scrie „porno”. Poate să scrie, în schimb, „Chimie organică”, „Anatomie pentru referință”, „Documentații – nu modificați” sau „Important nu șterge”.

Când vine popa, eu de obicei fac ca Motanul Cheshire: nu mai găsești în urmă decât un zâmbet agreabil și impresia generală că parcă ar fi fost cineva pe acolo, înainte să dispară.

O prietenă a mârâit foarte urât: preotul nu intră în camera ei! Maică-sa insista, ea insista invers. Mă întreb dacă s-a lăsat cu zăvoare, mai ales că fata s-a săturat să primească de la toată lumea din familie și din prietenii de familie iconițe, pliante religioase, urări cu Dumnezeu și ce alte chestii se mai dau când alții vor să-ți salveze sufletul.

O tipă pe care o știu așa de tare n-avea chef de preot acuma câțiva ani că l-a rugat pe soț să o închidă pe balcon până pleca părintele. Soțul a fost de acord, deși i se părea o aiureală, a închis-o, a tras perdelele și pe urmă l-a ținut pe preot de vorbă vreo jumătate de oră, cu „Dar mai stați, dar vă rog mâncați”, de tipa a înghețat, a înjurat și de atunci încoace doar duce gunoiul când vede preoți la orizont. De la dus gunoiul te poți întoarce elegant când îngheți, dar nu poți să bați în ușa de la balcon și să zici, „Ah, părinte, aici erați! Acum am aterizat și eu!”

Adevărul e că dacă nu prea le ai cu creștinismul, toată tevatura e destul de ciudată: inviți un străin a cărui meserie e să-ți facă morală în stil patern în casa ta, îi prezinți toate camerele ca să fie udate după o datină pe care n-o respecți și pupi o cruce care simbolizează o poveste cu care n-ai prea multe în comun. Și cu toate astea te simți dator să prezinți o imagine „corectă” a ta. Ascunzi postere cu Tom Hiddleston, te ascunzi pe tine, fluieri inocent și ești un copil la fel de bun cum ar vrea Moș Crăciun să fii.

După care, așa cum zicea prietena mea care ascundea blasfemiile: „Gata! Sunt udă din cap până-n picioare! S-a terminat!” Și îți vezi de treaba ta.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |