E incredibil câte chestii nu fac cum trebuie. Știu, pentru că mi se atrage atenția foarte des:

• sunt prea dură cu oamenii
• nu sunt destul de dură cu oamenii
• îmi pierd timpul cu MISA
• nu dedic suficient din viața mea MISA-ei
• scriu în loc să programez
• scriu articole în loc să scriu cărți
• scriu fantezie întunecată în loc să scriu chestii vesele
• am băgat sex în diverse chestii pe care le-am scris
• mă lupt cu morile de vânt combătând diverse chestii
• nu combat ceea ce ar trebui să combat
• nu promovez ce ar trebui să promovez
• promovez ce n-ar trebui promovat
• mă joc pe calculator în loc să [ceva]
• nu am un blog cu un anumit specific, ci vorbesc despre toate prostiile

În fine. Lista continuă. Încep să mă întreb dacă arăt ca un copil mic legat la ochi care se ciocnește de toate obiectele: trebuie să fiu anunțată la fiecare pas ce fac, că s-ar putea să nu-mi fi dat seama. „Dumnezeule, chiar am scris un roman 18+?! Vai, acuma că m-am prins o să scriu cu Bambi.”

În funcție de persoanele pe care le întrebi, motivul pentru care o dau în bară cu atâta grație diferă, dar deseori există o Problemă. La fel ca în poezia aia a lui Nichita Stănescu cu cubul care ar fi perfect dacă n-ar avea un colț sfărâmat, și eu aș putea fi perfectă dacă n-aș avea barem o problemă din cauza căreia personalitatea mea se ciuntește. Ah, sărmanul meu cub.

Întrebare: de ce ar trebui să-mi trăiesc viața conform ideilor altora despre o viață împlinită, frumoasă etc.? De ce ar trebui să am ideile altora, să pierd vremea în același fel cu ei, să scriu pe temele pe care ei mi le indică în felul în care îl indică? Aaaa, nu conform ideilor altora, conform ideilor tale?.. Păi stai puțin, că trebuie să specificăm cine are tronul de dictator săptămâna asta. Vă rog, faceți-vă programările din timp, ca să știu de cine ascult! Dar atenție, trebuie să votați democratic sclava cui voi fi și când.