Am auzit multă lume zicând că e greu, e o corvoadă, e dificil, e o bătaie de cap inutilă să scrii cu diacritice.

Chestia e că după ce te obișnuiești, nu e nicio problemă să scrii cu ele. E ca și cum ai scrie pe tastatura normală (excepție făcând cei care stau să scrie literă cu literă și care se uită de fiecare dată dacă pun degetul pe tasta bună). Deci problema e timpul pierdut ca să te obișnuiești cu tastatura care funcționează puțin altfel. Dacă e să-mi dau cu părerea din proprie experiență…

Eu am învățat să scriu cu diacritice în liceu, când profesoara de chimie mi-a dat de transcris vreo 80 de pagini dintr-un manual. Țin minte și acum ziua aia: la început de-abia dacă reușeam să nimeresc literele cum trebuie, după 5 pagini deja eram mai în largul meu, după 20 mergea aproape fără probleme.

Îți ia câteva ore într-o singură zi să ajungi să scrii liniștit cu diacritice. Nu durează luni, nici măcar săptămâni și nu e un chin constant, ci o chestie enervantă la început care durează câteva ore. Asta e tot.

Dacă e foarte greu să nimerești tastele inițial și vrei neapărat să vezi â, ț, ș, î, ă scrise, merge și varianta cu etichete făcute din bucățele de post it lipite într-un colț al tastelor care sunt diferite în română.