Roxana-Mălina Chirilă

Grațieri

Am ascultat ce au unii-alții de zis uneori despre procesele penale ale VIP-urilor și am înțeles niște chestii absolut esențiale. Stați să vă spun.

Să presupunem prin absurd că o să scriu romanul perfect, care o să fie atât de extraordinar de mirific încât o să ajungă bestseller internațional. Și pentru că o să conțină scene de realism românesc, ușor confundabil cu fantezia, va câștiga premiile Hugo și Nebula. După care, pentru că alții vor fi convinși că am descris România așa cum este ea, voi lua și premiul Pulitzer. Iar apoi, pentru că va fi atât de actual, sfâșietor și implicat în politicile postmoderniste, iar contribuția mea la umanitate va fi extraordinară și inimitabilă, voi lua și Premiul Nobel. Pentru pace, că în clipa în care e citit romanul ăla lumea simte cum devine deodată pașnică. Sau pentru literatură. Sau amândouă.

Cu alte cuvinte, voi fi Dumnezeu pe pământ, Mesia II, Întoarcerea lui Hristos pentru români: oamenii se vor putea da mari că cineva ca mine, care are tangențe zero-isime cu ei (vorbim aceeași limbă și facem parte din rasa albă și cam atât), face parte din aceeași categorie cu ei: sunt româncă!

Bun, după asta, din generozitatea extremă a sufletului meu neîntinat și pur de Hristoso-SântaMaria-Muller-Comăneci, voi umbla prin câteva sate și voi arunca cu bani în oameni săraci; apoi voi ține o pancartă cu „RMGC să plece” timp de 5 minute, cât să mi se facă o poză.

În cele din urmă, voi sparge BNR-ul, voi fura de acolo tot ce se poate fura, voi face (în mod ilegal) în așa fel încât statul român să-mi plătească 50% din încasările lui, voi spăla bani în sus și-n jos, îmi voi pune bodyguarzii să bată bătrâni securiști și miniștri neinteresanți, mă voi băga în Parlament unde voi propune doar inepții, îmi voi face o miliție privată și voi confisca vreo câteva clădiri istorice aparținând statului.

Previziunea mea este următoarea: dacă ajung vreodată în instanță pentru toate sau de fapt oricare dintre chestiile din ultimul paragraf, poporul român îmi va cere grațierea, cu următoarele condiții:
– să nu fi călcat pe nimeni cu mașina (ușor de aranjat, îmi iau șofer)
– să nu susțin ungurii, homosexualii sau alte chestii neromânești sub nicio formă (nici măcar cât să zic că dansurile ungurești sunt mișto)
– să zâmbesc frumos și să-mi plâng de milă că sunt fată bună, dar nedreptățită.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |