Niște chestii pe care le-am auzit recent, sau mai puțin recent și care mă fac să mă întreb cât de mare e prostia umană. Sunt oameni care nu par să vadă mai departe de clipa asta, sau care impun tot felul de regimuri tembele împotriva proverbialului drob de sare.

Primul caz: revolta părintelui împotriva sistemului de învățământ. Revolta asta e cea mai clară când e vorba de șpagă pentru examenele naționale, care în unele locuri se colectează organizat, conform lucrurilor stabilite la ședința cu părinții. Se pare că mama/tata sunt lipsiți de încredere că puștiulică e în stare să treacă niște examene unde oricine poate trece și vor „să se asigure” că lucrurile merg bine.

O chestie nu pare să le trăsnească niciodată: că dacă dai banii ăia pe niște meditații, copilul nu numai că o să fie protejat împotriva inspecțiilor la examene, camerelor de filmat, colegilor care îți dau rezultatele greșite din pură răutate și a schimbării în ultima clipă a supravegheturilor, ci va rămâne și cu ceva în cap. Și că ceva-ul ăla valorează și el acolo trei lei: poate-l învață să gândească matematic, sau să muncească, poate-l învață o limbă străină ca să poată emigra, dacă nu pentru altceva. Pentru că dacă copiezi din propriul tău cap, e 100% sigur că nu pățești nimic nașpa.

Cazul dus mai departe: când părinții vin să certe profesorii – sau chiar învățătorii! – că odrasla are note proaste. Mă, în cazuri de-astea verifici dacă puștiulică știe ceva, că dacă nu o să fie nasol. O să frece menta 12 ani, o să înțeleagă că nu-i musai să învețe sau să facă ceva, că vin părinții să se ocupe, sau că problema „se rezolvă” și pe urmă cine are șanse să facă un spanac cu viața proprie? Chiar dacă cineva vrea să fie măturător de stradă, nu-i bine să aibă alte opțiuni?

Dar na, cu părintele care vrea să-și scutească copilul de „tragedia” unei note mici, care mai târziu devine corigență sau repetență (merg în crescendo), cu asta nu te pui. De ce să știe ceva, când poate doar „să treacă”?

A doua chestie: adulții cei protectivi din țara asta, care se bagă în învățământ și decid ce învață copiii, decid uneori că cea mai bună cale de a le vorbi adolescenților despre sex e de a le vorbi de abstinență și de chinurile iadului. Pentru că, evident, toți elevii sunt evlavioși și fac ce spune popa, precum și ce spun părinții. Trebuie doar să te uiți la adolescenții zilelor noastre, care nu beau, nu fumează, nu dau petreceri, nu merg în cluburi și în absolut niciun caz nu chiulesc de la ore (unde nu dau eu peste ei când mă duc să lucrez altundeva decât în casă).

Acuma, nu știu alții cum sunt, pe noi ne-au traumatizat doar cu un „documentar” despre avort, cam la fel de ancorate în realitate și cam la fel ca stil cu filmele horror, și am scăpat de lecția cu sexul. De tot. Ceea ce înseamnă că nu ne-a speriat nimeni că prezervativul e ca și cum n-ar fi, că poți lua și boli și face și copii cu el. Ceea ce teoretic ar trebui să te convingă să nu mai faci sex, dar practic te convinge că nu-i așa mare bai dacă nu-l folosești, că dacă nu merge, atunci lasă… Și sigur, fiecare act sexual are șansa să-ți distrugă viața în feluri creative, dar poate ai noroc? Atâția alții au noroc, în fond.

(detaliile despre prezervativul cel rău și ineficient și abstinența cea bună, perfectă și sfântă le știu de la o fostă colegă de facultate, tipă religioasă, care ne-a ținut pe mine și o a treia fată vreo jumătate de oră într-o vreme mizerabilă ca să ne împărtășească din ideile propagandei creștine anti-sex.)

Cazul la extrem: o tipă mi-a povestit de orele de „educație sexuală” de la ei, că au făcut așa ceva. Nu numai că s-au uitat la „documentare” despre avort, dar ca să le salveze pe sărmanele fete de la o soartă crudă le-au pus, la gimnaziu, documentare despre femei traficate sexual. Li s-a explicat că dacă socializezi cu străini, o să fii omorât(ă), sau o să fii târâtă prin Europa în sclavie sexuală. Că prădătorii sunt mereu acolo, gata să te prindă la cotitură, că poți fi răpită de pe stradă și violată, bătută și purtată așa din țară-n țară.

Au ajuns atât de departe cu impunerea panicii generale, că ideea de bază nu mai ajungea „aveți grijă de voi și nu mergeți după străini care vă dau bomboane, și nu credeți oferte de muncă care sună prea bine”, ci „o grămadă de femei sunt chinuite, umilite și violate. Puteți urma chiar voi!”

Nu doar sexul îți poate distruge viața, se pare, ci și încrederea în străini, prieteni sau rude (există povești gen „violată de unchi și vândută pe câteva sute de dolari), precum și mersul pe stradă singură, ghinionul, ofertele de muncă și, sincer, cam orice. În fond, trebuie să le spui toate astea fetelor de gimnaziu, ca să le salvezi de la o viață de sclavie sexuală – și dacă pe urmă au probleme să interacționeze cu persoane noi, să-și facă prieteni sau să iasă din casă, asta e, e un mic sacrificiu pe lângă ce ar putea să fie.