Idaho a postat un articol fain despre felul în care tinerii din ziua de azi fug de frustrare și asta le face rău, pentru că ajung să se complacă. Iar menajarea copiilor duce la rezultate din ce în ce mai slabe, pentru că sunt feriți de orice fel de supărare creativă, care să-i facă să vrea mai mult. Generația Z, copiii născuți după ‘90, nu sunt obișnuiți să fie frustrați și deci să facă lucruri care să le schimbe situația.

Ei bine, mie mi se pare că nu doar cu copiii e problema, ci cu spiritul epocii noastre. Avem un spirit moale, dornic de satisfacții rapide. Ni-l hrănim prin citate despre viață și univers pe Facebook, prin cărți entuziasmante despre cum să ne schimbăm viața, prin filozofii despre cum să atingi fericirea, prin workshop-uri de dezvoltare personală.

Se vorbește despre a-ți urma visurile, nu despre faptul că asta poate însemna că trebuie să muncești în draci ani de zile. Se vorbește despre încredere în since ca de o cauză a succesului, nu ca o consecință a unor reușite. Se vorbește despre fericire ca despre un scop, nu ca despre un rezultat – și fericirea e un scop foarte prost, pentru că dispare în clipa în care se petrece ceva mai nasol, spre deosebire de, să zicem, competență în anumite domenii. Dacă vecinii o să pună manele la maxim o să rămâi competent, dar n-o să rămâi fericit.

Spus-a Idaho:

Însă în ultimii ani, am început să nu ne mai canalizăm frustarea. Luăm un 5 la mate pentru că suntem bâtă, nu e problema la noi, ci nebunul ăla de prof are ceva cu noi. Să mergem să-i spargem roata. Sau ne trimitem părinții să se certe cu el.

Problema e că nu doar tinerii au mentalitatea asta, că dacă sunt frustrați, sunt frustrați de cineva. Știu oameni care cred sincer că motivul pentru care nu-și găsesc de lucru niciodată e că totul merge pe pile; artiști care cred că nu sunt de succes pentru că „oamenii nu sunt pregătiți” pentru arta lor (deși arta lor e un rahat). Oameni care cred că prietenii lor au afaceri pentru că au avut șanse picate în poala lor, nu pentru că au înființat afaceri.

Am senzația că tendința actuală de a crede că putem lua un pliculeț 3-în-1 de fericire, încredere în sine și respect al celorlalți, să adăugăm apă, să-l bem ca pe cafeaua de dimineață și dup-aia totul va merge în așa fel încât să confirme fericirea, încrederea în sine și respectul. Și ideea asta s-a transmis la muuuultă lume.