Roxana-Mălina Chirilă

Cu năduf și supărare

Am avut ocazia de a interacționa cu oameni care nu ți-ar fi spus o înjurătură clasică nici să-i pici cu ceară – în schimb n-aveau absolut nicio problemă să te facă în fel și chip prin orice alt mijloc rămas la dispoziție. Apoi, oameni care erau mult prea departe deasupra celorlalți ca să uite vreodată să-și precizeze înălțimea. Și, bineînțeles, unii scandalizați până la Dumnezeu care precizează că sunt înjurături inutilizabile de femei, pentru că ele n-au aparatul biologic necesar.

Mare e grădina. Nu a lui Dumnezeu. Aia de lângă, a celor de care fac eu mișto.

În ordine aleatorie: 1. Femeile n-au aparatul biologic necesar pentru anumite înjurături. Și nu mă refer la corzile vocale, evident, ci la faimoasa „pulă”. Protestul ăsta mă amuză: dacă ar fi să fim foarte corecți, nici „moaș-ta pe gheață” nu e o expresie 100% sigură. Dacă persoana n-a avut moașă? Ei? Ce facem, băieți, cum să fie pe gheață dacă nu există? Dacă e vorba de un doctor care acum e bătrân, dar mai lucrează încă, e la maternitatea unde soția ta, da, a ta, cititorule, va merge să nască? Dacă doctorul ajunge pe gheață, alunecă, pică într-un moment cheie, iar copilul tău va avea de suferit de pe urma acestei înjurături? Uite o idee: niciun doctor nu are voie să lucreze la maternitate mai mult de 5-6 ani, pentru că după aceea prima generație poate repeta papagalicește vorbele astea și se produc dezastre.

A, stai, că înjurăturile nu sunt niciodată menite literalmente. Dacă ar fi, tot traficul ar fi blocat de bărbați cu temperament iute surprinși în actul felației unii cu ceilalți – pentru că, se știe, înjurăturile mai rele sunt rareori folosite în auzul doamnelor, dar pot fi folosite cu încredere între domni. Și, evident, ar fi plin și de bărbați solo, copulând entuziast cu diferite obiecte nefuncționale – sau, într-un mod care momentan îmi scapă, imaginativ și folozofic vorbind, dând din șolduri în fața vieții, în fața „ei de treabă” etc.

În condițiile astea despre ce vorbim? O femeie nu-și poate băga ce de fapt nu-și bagă nici bărbații? Ah, teribil. Stați că rezolvăm problema. Toți cei care se plâng de chestia asta, pantalonii jos cât caut lista moașelor!

  1. Neînjurătorii de profesie. Oameni care nu ți-ar zice să te duci dracului nici într-o mie de ani, dar asta nu înseamnă că nu ești un șobolan, o trompetă stridentă a lui Satana, care cu nerușinare minte din cauza minții lui perverse, un jalnic și fățarnic om lipsit de inteligență.

Neînjurătorii de profesie, am constatat, tind să fie religioși într-un fel sau altul. Nu vor să foloseacă înjurături pentru că Dumnezeu îi pedepsește, așa că au grijă să spună chestii mult mai rele și să fie și cu nasul pe sus pentru că sunt cuminți și ascultă divinitatea.

  1. Superiorii care sunt prea sus pentru tine. Sunt atât de sus încât nu vor coborî din balon ca să ajungă la nivelul tău, ci îți vor spune de la nivelul lor: „Sunt prea sus ca să discut cu tine! Nu meriți interacțiunea mea! Sunt prea important, prea deștept, prea frumos, prea înțelept și prea important ca să discut cu tine. Nu meriți, băăăă, nu meriți!”

Și cei din jurul lor: „Vai, ce înțelepciune! Să nu lupți cu dușmanul! Să nu răspunzi la provocări, ci să rămâi în lumea ta nemuritor și rece, precum Luceafărul eminescian! E atât de superior omului obișnuit încât e absolut necesar să introducem grade de comparație ale lui „superior”, ca să putem spune că e cel mai superior, e mult mai superior decât toți ceilalți!”

Dar lasă, că și baloanele cu aer cald trebuie să coboare uneori și gradul de superioritate odată cu el.

 


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |