Roxana-Mălina Chirilă

Reflex de șofer

Cum-necum, am început să explic cam în ce direcții trebuie s-o iei prin centrul vechi al Brașovului ca să ajungi în diverse locuri. Pentru că era mai simplu, am deschis Google Maps și am trecut pe Street View.

„Bun, să spunem că tu cobori de aici,” i-am arătat. „Pe lângă Biserica Neagră. Aici, terasa asta?” i-am arătat terasa. „Aici au înghețată bună, dar extrem de scumpă.”

Am coborât încă puțin, am gesticulat spre diverse zone.

„Încoace, pe străduța asta, Apollonia Hirscher, sau cum îi zice, e Cafeteca.”

„La Reduta.”

„Da, la Reduta. Ok, mergem mai jos.”

Am trecut pe lângă diverse alte clădiri pe Mureșenilor, pe lângă Librăria Șt. O. Iosif și Coffee Back și am remacat că aș putea s-o iau spre Republicii pe Michael Weiss, ca să-mi continui turul fără să ajung la Parcul Central.

„Oare pe aici pot?” am zis, absentă, și i-am dat înainte.

„Nu poți, vezi, vezi!” aproape că a strigat la mine – cu panică, nu oricum.

„Ce?”

„E sens interzis!!!”

La care am ridicat privirea din ecran și mi-am ridicat sprâncenele (nu pot ridica o singură sprânceană) și m-am uitat în niște ochi care s-au făcut mari cât cepele. A început să râdă cu lacrimi cu aproximativ jumătate de secundă înaintea mea.

Se pare că locurile de parcare nu sunt singura problemă a șoferilor. Mai au și reflexe intrate-n sânge.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |