O carte și-un semn de carte
Tocmai mi-a sosit o carte prin poștă. O așteptam, că eu mi-o comandasem, deci până aici nicio surpriză: Just My Type, de Simon Garfield, luată prin Book Depository, că livrarea lor e gratis (spre deosebire de livrarea de la Amazon, care te usucă).
Când o deschid, ce să văd? Un semn de carte. Cel din stânga, mai exact. Îl întorc pe partea cealaltă și văd că e primit de la Book Depository și face parte dintr-un set desenat de clienții lor. Sub anunțul ăsta era o hartă a globului pământesc cu un punct roșu pe ea. M-am uitat destul de atent, am văzut că e la Marea Neagră.
„Hm, n-are cum să fie România, nu?”
E, ba da. Fix dedesubt scria „Corina Comarnitchi Romania”. Am căutat-o pe net, am găsit-o aici.
Acuma mă întreb dacă mi-au trimis fix semnul ăsta de carte din cele 20 posibile pentru că sunt din România, sau dacă e o coincidență. Oricum ar fi, simpatică treaba.
(da, mi-am comandat o carte despre fonturi. După cum ziceam în articolul despre mita de sine, am răsfoit-o prin Amsterdam și mi s-a părut interesantă. Povestește de comic sans, face referire la Watchmen, am văzut o imagine din xkcd cred prin ea, fonturi folosite de Obama și de semnele de circulație – m-a prins ideea.)