Roxana-Mălina Chirilă

Un an bun pentru traduceri

Nu prea discut în public despre proiectele la care lucrez, pentru că orice muncă pe care o faci presupune și chestii mișto, și chestii mai puțin mișto – și greșeli pe care le faci prostește și le rezolvi noaptea la 12.

Dar se apropie finalul de an și mi-am scris numele, prenumele și profesiile în partea de sus a blogului, ca să fie vizibile. Pentru că suntem pe 12 decembrie și nu cred că o să mai fac fapte de vitejie neanunțate în următoarele două săptămâni, o să trag o linie și o să adun experiența.

În 2014 am lucrat (ca traducătoare) la 8 cărți: 3 pentru o editură, 5 pentru alta. Din cele 5, una e în fazele de început, una e aproape pe terminate. Altă împărțeală: 4 cărți de non-ficțiune, 4 de ficțiune. Cea mai dificilă a fost una de filozofie, în care autorul a discutat și despre știință, în speță despre cele mai noi descoperiri din biologie, neurologie și altele asemenea – și unde, deci, nu există traduceri standardizate pe toate drumurile (până la urmă am scos-o la liman).

Tot pe direcția de traduceri lucrez în localizare, care înseamnă un fel de „traducere și adaptare”, pe direcția calculatoristică. Acum pot să mă laud că am lucrat cu memoQ, un program făcut special pentru traduceri, în special traduceri mai repetitive, sau traduceri pentru proiecte mari. E primul CAT (computer-assisted translation) cu care lucrez, dar pentru traduceri de romane rămân la editoare de texte.

Cu traducerea de acte stau mai prost: nu mă interesează în mod deosebit să traduc certificate de deces/căsătorie, chestii de-astea, așa că n-am prea căutat. Dar am ștampilă și posibilitatea de a traduce oficial și așa ceva, deci când a apărut ceva nu m-am dat înapoi.

O chestie foarte faină e că am avut colaboratori simpatici și profesioniști pe direcția de traduceri – noroc gârlă în direcția asta.

Așa. Am terminat cu traducerile. După cum spuneam mai demult, am predat engleza. Aici a fost mai cu tam-tam. Predatul e o chestie complicată, în special la început când trebuie să-ți pregătești lecțiile și nu știi pe ce manual să mergi, ce e bine să-ți știe oamenii și ce nu-i așa de important. De multă vreme îmi doream să fac și așa ceva – și mi-am făcut damblaua o lună. Ar fi putut fi obositor și fascinant, dar a fost obositor, fascinant – și extrem de frustrant.

Cu cursanții treaba a mers strună. Cu mine treaba a mers mai puțin strună, că mă oboseau foarte tare lecțiile și pregătirile pentru lecții la fel (plus deplasarea, care îmi mânca timpul…). Cu cei care mă angajaseră (firma care oferea cursurile) lucrurile au gravitat în jurul dezastrului.

Nu-mi pare rău că am făcut-o, că altfel rămâneam cu o idee fixă că vreau așa ceva. Nu mai predau de acum încolo decât dacă apare ceva ofertă extraordinară și firma e înarmată cu profesionalism până-n dinți. (Cine suflă în iaurt? Eu.)

Pe urmă, cu scrisul am ajuns și n-am ajuns prea departe. Am terminat de scris Flight from Hell, varianta episodică, și cartea urmează să apară în aprilie 2015 în format paperback, audiobook și ebook. Varianta finală o să fie mai mare, mai închegată, diferită în anumite direcții și în principiu mai bună – plus reînregistrată audio, ca s-o aduc la un nivel mai profesionist.

Am mai scris diverse povestiri până la jumătate, ceea ce mi-am promis să nu mai fac. Sper să și termin barem una din ele până la finalul anului. Și la anul am de gând să mă ocup mai mult și de partea asta.

Și cam atât, dacă nu cumva am uitat ceva.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |