Roxana-Mălina Chirilă

Noua Medicină Germană și tratamentele prin credință

Eu nu le am deloc, dar deloc, cu medicina, așa că prefer să-i ascult pe cei mai competenți în domeniu vorbind despre subiectele astea. De ceva vreme sunt abonată la Insula Îndoielii, care ia unele dintre tipurile de medicină alternativă/teorii medicale alternative mai răspândite și le demontează. Autorul (sau autoarea?… nu știu) nu e un expert acreditat în domeniu, nu e doctor și nu are vreun titlu în vreun domeniu științific, dar cercetează subiectele minuțios și atent, cam ca cineva care știe pe unde să caute informații și cum să le adune pe cele relevante.

Azi a scris despre Noua Medicină Germană, care spune așa: toate bolile și mai ales cancerul au cauze psihologice și sunt aici ca să ne dea de știre că trebuie să ne transformăm în interiorul nostru, să trecem peste niște traume. Citez din artcol, din partea în care vorbește despre fondatorul Noii Medicine Germane:

La scurt timp după decesul fiului său pe nume Dirk, Ryke Hammer descoperă că are cancer testicular. Ignorând faptul că cancerul testicular este cel mai comun în cazul bărbaților intre 30 și 50 de ani1  Ryke Hammer (43 de ani la acel moment) a avut o revelație și a declarat că i-a apărut cancerul testicular datorită decesului fiului său. Practic, a spus că șocul psihologic al pierderii copilului i-a declanșat cancerul. Hamer a numit acest șoc ”sindromul Dirk Hamer”.

După ce a tras aceasta concluzie, fără a avea vreo dovadă, a încercat totuși să le găsească.  Având o bănuială că ”totul vine de la creier” a făcut radiografii craniene pacienților și apoi a interpretat rezultatele – cu zero experiență în radiologie. Rezultatul: a descoperit niște cercuri pe radiografii pe care le-a considerat ca fiind dovada fiziologică a șocului “Dirk Hammer”. Repet ca nu avea experientă în radiologie, discutăm mai târziu despre ce se întâmplă în realitate.

Vă recomand articolul, pentru că Noua Medicină Germană a apărut și pe la noi prin țară, promovată de Crina Vereș, Iustin Lois și Raluca Costache. Eu dintre cei trei am auzit doar de Crina Vereș, care a apărut pe la careva din TVR-uri și care ținea tot felul de cursuri și seminarii – nu doar despre tratarea cancerului, ci și despre relații interumane.

Citiți-l – și dacă-l citiți, probabil că o să vă întrebați cum poate lumea să creadă că dacă-și rezolvă traumele personale se poate vindeca de cancer.

…am cunoscut o mulțime de oameni care credeau că universul are o logică profundă, e un fel de tot unitar în care primești lecții de viață pe care trebuie să le înveți, și dacă nu le înveți, ele se vor repeta sau se vor agrava. Erau genul de oameni care erau siguri că o problemă la genunchi e de fapt un semn al unui ego exacerbat, că gastrita, cu durerile ei de stomac aferente, e un semnal al unor probleme cu viața, al faptului că de fapt nu-ți dorești să te afli acolo. Gravidele au grețuri pentru că nu-și doresc copiii.

Psihologia situației e interesantă pentru că ține de fapt de control: în momentul în care știi „de la ce vine boala”, simți că nu te mai poate afecta decât prea puțin. Și sigur ești destul de inteligent și puternic ca să te transformi dacă într-adevăr e cazul, nu? Iar faptul că nu ești bolnav demonstrează într-o oarecare măsură că ești o persoană foarte în regulă, psihic vorbind. Te plasează moral deasupra bolnavilor, poți să-i judeci.

La un moment dat a murit de cancer la sân o tipă de vreo 40 de ani (dacă nu mă-nșeală memoria cu privire la vârstă). Cristina. Eu n-o prea știam, dar era prietena unor prieteni. S-a tratat naturist până a fost prea târziu. Și vine unul dintre cei care o știau mult mai bine ca mine și începe să-mi povestească: „Problema Cristinei e că nu prea dăruia dragoste. Era o femeie dură, făceai ceva pentru ea și nu zicea mulțumesc, așa că a venit lecția, a venit cancerul și n-a reușit să înțeleagă la timp care era problema.”

Tot o tipă tânără, Diana, tot cancer la sân, dar de data asta povestea era mai departe de mine: a făcut cancer pentru că iubitul ei și-a bătut joc de ea și ea, sufletistă, n-a putut trece peste.

Asta e mentalitatea. Dacă poți să te păstrezi pe val, dacă poți să înțelegi ce vrea universul să-ți comunice, trăiești sănătos până la adânci bătrâneți. Tentant modul de a gândi, nu? Spre deosebire de o boală care apare mai mult din ghinion decât din altceva, cu șanse de supraviețuire care nu depind de ce poți face tu, personal, în sinea ta. Mai bine crezi că totul are o explicație și că ai ce face ca să te asiguri 100% că trăiești.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |