Există o întrebare pe care am auzit-o din când în când în interviurile luate de români: „Cine este [inserați numele complet al interlocutorului aici]?” Unii de la o televiziune, s-ar putea să fi fost TVR, i-au luat odată un interviu lui Mircea Cărtărescu. Tot ce-mi aduc aminte din tot interviul e că o tipă l-a întrebat: „Cine este Mircea Cărtărescu?” și am stat cu sufletul la gură să văd ce răspunde. În fond, e genul de întrebare pretențioasă care cere ori un răspuns școlăresc „[Numele interlocutorului] este un bărbat născut în 1956, care este conferențiar universitar, printre altele”, ori o autodescriere simandicoasă despre starea sufletului celui întrebat.

Glumesc. Asta își imaginează intervievatorii că cere întrebarea asta. Eu am așteptat să văd dacă Mircea Cărtărescu se uită în stânga, se uită în dreapta, apoi se apleacă înainte și șoptește cât să auzi de pe partea cealaltă a televizorului: „…Eu sunt Mircea Cărtărescu. E în regulă, se mai întâmplă să uiți cui îi iei interviul.”

Toți cei care pun întrebări de-astea (mă uit și la tine, Adevărul, chiar dacă era un interviu pentru jumătatea de doi bani a site-ului) merită trollați ca la carte.

[][3]