Câteva chestii, pentru că mai mulți traducători și-au exprimat opiniile aici și mi se pare că nu sunt auziți. Nu sunt nici primii, nici ultimii care au un mesaj relevant, dar care se pierde din cauza „ambalajului”.

1. Comentariile lungi de pe bloguri nu sunt citite decât maxim de comunitatea blogului. Dacă oamenii se știu între ei. Și dacă au o conversație de care le pasă. Altfel șansele sunt minimale.
2. Postările lungi de pe Facebook iar nu sunt citite. Pe Facebook se freacă menta, se dau link-uri și cam atât. Un mesaj lung e citit pe diagonală, dacă e citit.
3. E indicat să scrii un mesaj care arată bine. Paragrafe clare, diacritice dacă se poate, revăzut textul ca să nu aibă greșeli de gramatică sau prea multe puncte-puncte/majuscule.
4. Discuția are loc cu oameni, nu cu mașinării. Mai ales pe bloguri e evidentă situația, când vine câte cineva cu un mesaj standard dat cu copy-paste. Mesajul merită adaptat la oamenii care sunt acolo, chiar dacă durează încă zece minute. În cel mai rău caz, comentariul poate fi adresat autorului postării/articolului, că răspunsurile directe la textul inițial sunt mai citite decât cele între comentatori, din câte am remarcat.

Scurt, clar, inteligibil: cam asta e. E valabil din păcate și la postări pe blog: nici eu nu sunt sigură că articolele mele sunt citite integral de cei care mă urmăresc. Le scriu lungi în principiu, dar dacă chiar aș avea ceva foarte important de zis aș scoate tot ce-aș putea și aș lăsa doar strict esențialul.