Spune Eftimie că principalul lucru pe care-l fac românii în Marea Britanie e să fie ofensați. Și așa pare, dar nu. Ofensarea e o activitate secundară a românilor de pretutindeni (nu doar din UK). Activitatea principală a românilor e să se discute pe ei înșiși.

Un articol străin despre România? O postare pe blog sau pe Facebook a unui străin relativ faimos? E ok, nu contează dacă zice de bine sau de rău, curând apar zeci sau sute de răspunsuri de „clarificare”. A venit o cosplayeriță faimoasă în România, Yaya Han, a fost pe la ceva cetate, a zis pe Facebook că România e frumoasă – la fel cum cântăreții zic „Mamă, ce fain e la voi! Mai venim.” I s-au umplut comentariile cu păreri de la „O, da, și n-ai văzut nimic” la „Dar să vezi ce popor nașpet suntem”.

Și la fel e mereu. Cred că dacă ar scrie un alde Robert Downey Jr. pe Facebook doar „Romania”, atât, fără niciun comentariu suplimentar, în câteva ore ar fi martorul a câteva mii de români care se ceartă cu privire la spiritul național. Pentru că dacă există vreo trăsătură constantă a spiritului românesc, aceea nu e ospitalitatea, e studiatul buricului național.

[][3]