Am făcut drumul Sf. Gheorghe-Brașov ca o navetistă zilele astea, alergând unde părea că trebuie să fiu mai tare. Am prins o conductă spartă la intrarea în Brașov – la podul peste calea ferată, de țâșnea șuvoiul de apă în sus 20 de metri. A mai remarcat cineva chestia asta?… Pe net n-am găsit nimic și încep să mă întreb dacă doar mi-am imaginat.

În altă ordine de idei, în altă zi am luat un taxi pe drum spre gară. La radio, ceva concurs de cultură generală – nimerești răspunsul la o întrebare, primești 100 de euro. Greșești, la revedere toți banii de până atunci. Maxim 8 întrebări, dacă nu mă înșel, deși nu s-a ajuns la capăt.

„În ce oraș italian se află Colosseumul?” întreabă omul de la radio.

„Roma!” răspunde mândru omul care sunase la concurs. Până aici, totul bine. Dar vine a doua întrebare.

„Ce personaj al lui Shakespeare are un discurs celebru cu un craniu?”

„Ăăăă…”

„A fi sau a nu fi, sărmane Yorick,” zice cel de la radio, încercând disperat să-i dea indicii.

„Ăăăă… Mehmed!”

La radio îl întreabă ăștia dacă e sigur. Probabil că sunt și ei contrariați de Mehmedul lui Shakespeare. Măcar de-ar fi fost Romeo, se mai ierta…

În mașină taximetristul dă din cap știutor:

„Ei, a știut, e clar!”

„Ba n-a știut,” zic eu, că nu mă pot abține. „E Hamlet.”

Evident, concurentul pierde, dar taximetristul are cu cine sta de vorbă.

„De la gară unde mergeți?” mă întreabă.

„La Sf. Gheorghe, dacă mă lăsați la taxiuri e numai bine.”

„Aaaa, la Sf. Gheorghe,” zice. „Și aveți pașaport?”

Acuma, pentru cine nu știe, secuii și ungurii din România și-au putut cere cetățenie în Ungaria și mulți au făcut-o din motive de pensii, nostalgii și pensii. Și cei din Ungaria au pomenile și schemele lor electorale, se pare, care cuprind și cetățenia dublă. Nu știu cum în capul meu buletinul de Ungaria s-a combinat cu ce zicea omul de pașaport și i-am zis:

„Eu? Nu, eu nu, sunt româncă.” Pentru că, evident, faptul că aproba ideea cu Mehmed nu-mi dăduse de înțeles cu cine am de-a face. „N-am legătură cu astea.”

„Aaa, păi aveți, că ăștia vor să se separe și să-și facă Ținutul lor Secuiesc.”

Atunci îmi pică și mie fisa.

„Păi tot în Uniunea Europeană sunt și ei, așa că pot să intru cu buletinul.”

„Ei, ei vor să se separe de tot, să se alipească eventual la Ungaria.”

„Și Ungaria e tot în Uniunea Europeană,” zic eu senin. „Și la ei intru tot cu buletin.”

L-am părăsit când încă digera problema.