După cum am mai zis, am un cont pe Goodreads. Pentru cine nu știe, Goodreads ăsta e un fel de site de cărți unde sunt înscrise _tone _de volume, unde vezi ce mai citesc prietenii, vezi ce părere au alții despre cartea pe care o citești tu, mai dai mai departe un citat, mai comentezi la recenzia altuia – ca o rețea socială, dar cu cărți.

Și pentru că îmi place să-mi țin socoteala la ce-am citit și mai adaug pe site câte un volum, destul de rar, care n-a apărut încă pe acolo. În principiu există două tipuri de literatură care nu apar în Goodreads: fanfiction și cărți românești. La fanfiction înțeleg, că nu le poartă nimeni de grijă să se asigure că există în vreun catalog. La români însă e cronică treaba: editurile nu prea știu ce să facă cu online-ul ăsta.

Ca să explic situația pe înțelesul celor care nu înțeleg care-i problema: Goodreads e ca Facebook, dar cu cărți. E tot un fel de rețea socială, încrucișată cu un catalog gigantic de cărți. La fel cum te caută lumea pe Facebook să-ți dea like și să vadă ce mai zici, îți caută și cartea ta pe Goodreads, să vadă ce au zis alții despre ea, să-i dea steluțe și să scrie recenzii. Tu, ca cititor, poți să folosești site-ul ăsta sau să-l ignori, dar ca editură mi se pare ciudat să nu profiți de situație.

Oamenii devin din ce în ce mai sociali pe net, prind mania listelor, a organizării digitale. Încep să-și expună filmele favorite, serialele, cărțile, muzica. Și Goodreads se sincronizează cu Facebook: mie-mi apar pe profilul de Facebook ultimele 6 cărți citite – bune, proaste, cum or fi. De pe Goodreads vin.

În plus, site-ul ăsta ține minte ce cărți le-au plăcut oamenilor și le recomandă altele. De exemplu, pentru că am citit Huckleberry Finn de Mark Twain, 1984 de George Orwell și Frankenstein de Mary Shelley îmi recomandă Infernul lui Dante (pentru că toate sunt clasice, da?). Pentru că mi-a plăcut From Hell de Alan Moore, îmi recomandă Sin City de Frank Miller (tot bandă desenată de mare anvergură). Pentru că am citit Little Brother de Cory Doctorow și The Poison Eaters de Holly Black, îmi recomandă antologia This is How You Die (pentru că la un moment dat s-au vândut împreună la pachet și foarte mulți oameni le-au citit împreună).

Mi se întâmplă să nu fiu foarte fericită cu recomandările, dar m-am uitat la ele. Am ales cărți pe baza lor. E reclamă. E gratuită. De ce să n-o folosești? În plus, dacă tu ca editură te apuci frumușel să-ți adaugi cărțile în diverse locuri de pe net, începe să pară că exiști și că ești măcar aproximativ conectat la vremuri.

Da, știu, Facebook e tare, like-urile sunt bune etc.etc. Dar mie mi se pare că merită și site-urile de profil, mai ales că nu e prea mare efortul de a adăuga cărți noi atunci când apar. Așa, pentru un aer ceva mai profesionist și prietenos.