Roxana-Mălina Chirilă

Nagai Kafu – Komayo. Povestea unei gheișe [recenzie]

Nu e o carte _rea, _Komayo de Nagai Kafu, dar, întocmai precum această frază, este puțin întortocheată și nu foarte plăcută la citire.

O gheișă de la începutul secolului XX își găsește un soț nu foarte bogat, se mută cu el la echivalentul japonez al cucuieților de munte, el moare, ea se întoarce la muncă. Romanul începe cam aici: când Komayo, proaspăt întoarsă la meseria de gheișă, se reîntâlnește cu o dragoste din tinerețe, un bărbat care e gata s-o țină în puf, fiind în continuare îndrăgostit de ea, după ani de zile în care nu s-au mai văzut.

Ai spune că e o poveste de dragoste. Ai spune. Dar nu e. Komayo îi dă cu tifla fostei febleți (care-și găsește o alta, care e destrăbălată în pat, și căreia îi cumpără o mică afacere) și își găsește un actor, pe care-l tot șantajează emoțional până când omul se satură de ea. Și mai are un client, ceva om dezgustător, care apare rar prin peisaj.

Una peste alta, cartea e interesantă pentru realismul cu care descrie viața de gheișă, mereu prinsă în tot felul de gelozii și intrigi, obligații față de clienți, probleme financiare, dar ca poveste parcă n-a reușit să mă prindă prea tare. Are momente interesante (mai o casă privită printr-un gard de un bătrân care deapănă povești, mai o povestire deșucheată a unei gheișe), dar per ansamblu ceva scârțâie. Și nu pot să spun că personajele m-au dat prea tare pe spate…


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |