Roxana-Mălina Chirilă

Roald Dahl – Matilda [recenzie]

 Pot să mă fac Roald Dahl când mă fac mare?… Nu?… Nu.

Sunt câțiva autori pe lumea asta pe care sunt ușor geloasă. Henry Miller. Susanna Clarke. Roald Dahl. Care n-au aproape nimic în comun. Dar în fine, Matilda e scrisă ușor și e plin de mici evenimente și șotii care m-au distras de la chestii mai importante, gen cărți de tradus, somn de dormit…

Ați văzut filmul, nu? Seamănă. 😀

Matilda e un mic geniu, o fetiță care vorbea fluent la un an jumate și citea la trei, când a început să meargă la bibliotecă de una singură – cu toate că părinților ei nu le pasă de ea nici cât negru sub unghie. Ce-mi place la Dahl e că nu pune semnul egal între educație și succes în viață, și nici între un copil bun și un copil cuminte.

Matilda e bună la suflet, modestă, iartă ușor – dar asta n-o oprește să răspundă la provocări într-un stil propriu destul de dur. Ai impresia că și puterile ei magice apar din cauza hotărârii ei de a îndrepta lumea, că nu sunt doar un accident.

Învățătoarea ei, doamna Honey, e o persoană bună, și ea pasionată de cărți și studii, dar timorată de faptul că a suferit abuzuri din partea mătușii ei în trecut – din care cauză locuiește în condiții proaste, nu a ajuns foarte departe în viață și suferă în continuare.

E una dintre cărțile alea pe care tot voiam să pun mâna (mai ales că am revăzut filmul Matilda de curând), așa că m-am bucurat s-o remarc la Bookfest. Pentru că probabil că mai sunt și alții care au văzut filmul și se întreabă care sunt diferențele: cartea pune mai mult accent pe disciplinarea adulților decât pe puterile magice ale Matildei; prima parte, în care Matilda nu are încă puteri, e mult mai pregnantă; de fapt, puterile în sine sunt aproape secundare – o parte din scenele din film nu se regăsesc în carte. Farmecul cărții e, pe scurt, diferit de cel al filmului.

Cartea în sine, ca obiect, e perfectă. Pătrățoasă, cu pagini groase (și deci groasă și ea), cu scris mare și prietenos, ilustrații faine, colțuri rotunjite, pur și simplu îți zboară pe sub ochi. Îmi place ca adult, mi-ar fi plăcut la nebunie și când eram copil.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |