Roxana-Mălina Chirilă

Sfaturi pentru relații de success

Tags:

Citesc acum o carte cu sfaturi despre ce și cum să faci când vrei o relație, când intri într-o relație și când ești într-o relație. E scrisă de o mormoană din State și de fiul ei, ceva mormon care e și față bisericească. Și e adresată bărbaților. Mi-a fost trimisă mie pentru recenzie, o chestie care o să fie destul de delicată – pentru că sunt mai în afara publicului-țintă decât un țânțar la convenția pisicilor din întreaga lume.

Dar să lăsăm problemele mele pe mai încolo, că m-a trăsnit o idee în timp ce-mi făceam notițe pe marginea cărții: sfaturile astea au logică. Nu cele din carte în mod specific, ci cele despre relații în general, cele pe care le repetă cam toată lumea care dă sfaturi, cu mici variațiuni. Le știu toți și totuși sunt re-citite și re-spuse. Multă vreme le-am considerat depășite, numai bune de urmat pentru bunicuțe, ba am și făcut un mișto teribil de ele. Dar, tot citind acum, mi-am dat seama că au, totuși, o logică.

Nu înseamnă că sunt și mereu bune – n-ai cum să dai sfaturi despre cum să seduci jumătate de populație în așa fel încât să fie și clare, și universal valabile, și să li se și potrivească celor care le aplică. Nu înseamnă nici că mă apuc să respect sfaturile astea de doi bani – ar fi ușor tardiv.

Însă sfaturile astea sunt mai bune decât nimic pentru oamenii ăia care nu știu să comunice, nu se pricep la citit atmosfera și au nevoie de ajutor ca să interpreteze ce se întâmplă. Ai nevoie de un grad destul de mare de introspecție și ca să știi ce vrei tu, ca să poți comunica mai departe, așa că sfaturile astea te anunță nu doar ce vrea celălalt, ci și ce ar trebui să vrei și tu. Nu sunt sfaturi de finețe și profunzime, că n-au cum să fie.

(Bine, îndrăgosteala duce deseori la pierderea temporară a vreo 20 de puncte de IQ, așa că lucrurile sunt și mai grele ca de obicei dacă ți se aprind călcâiele).

Pentru că sfaturile astea sunt pentru proști, nu stau să explice care e problema și de ce sunt bune. Spune un sfat pentru femei: „Să nu-l suni tu prima”. De ce? Pentru că șansele sunt mari să te faci de râs sau să vorbești prostii. Pentru că tot ce-ți trece prin minte e „Vreau să-l aud” și, în clipa în care răspunde, te prinzi că n-ai nimic de zis, de fapt. Bine, nu că bărbații ar fi capabili să găsească mereu un subiect inteligent, dar 1. Pot de obicei să spună „Ce mai faci?” și să zică trei fraze într-un fel care să nu sune penibil; 2. Stereotipul zice că bărbații sunt stăpâni pe ei, deci dacă se fâstâcesc și spun doar prostii, sunt „drăguți” și „te plac tare”.

Nimeni nu zice: „Dacă dai telefonul ăla acum, o să suni ușor retardată, crede-mă pe cuvânt.” Dar cam asta e. Nu poți să zici nici, „Dacă ești capabilă să te porți de parcă ai fi normală la cap și capabilă să te aduni, poți să suni liniștită”, pentru că aproape toată lumea crede că se descurcă și atunci când o dă cu bâta-n baltă.

Alt sfat pentru femei zice: „Să nu te culci cu el decât cel devreme la a x-a întâlnire”. Nimeni nu e de acord în privința valorii lui x, dar toți știu că x > 1, eventual x > 2, de obicei x > 3. Ăsta e un sfat interesant – dacă îl respecți cu strictețe înseamnă că nu reușești să te prinzi de atmosferă și nu-ți dai seama dacă respectivul merită să-ți bați capul cu el sau nu. Ceea ce se pare că se întâmplă destul de des?…

Motivul pentru care nimeni nu e de acord cu valoarea lui x e că x nu are de fapt un sens mistic. Nu există un punct înainte de care riști totul și după care nu riști nimic. Un mitocan plictisit poate fi nasol și dacă te culci cu el după 10 întâlniri. Și gagicile pot fi și ele niște profitoare care se folosesc de „vai, eu nu” ca să învârtă pe degete bărbați. Deci regula asta e cu dus și-ntors – dar mai triază din nebuni, că de obicei mitocanii nu așteaptă atât (de profitoare nu știu cum se comportă, că bărbații mi se plâng mai puțin și n-am prea stat cu urechea la bârfe).

Nu există un echivalent al ei la bărbați pentru că femeile sunt mai delicate în privința asta și nu fac ca sexul la prima întâlnire să aibă un risc social pentru bărbați – dar ar putea. Dacă 5-10% dintre ele ar fi  vipere care să-și bată joc de performanțele sexuale ale partenerilor de scurtă durată, brusc ar apărea și regula reciprocă: „Să nu te culci cu ea mai devreme de a x-a întâlnire. Întâi află dacă e o scorpie.”

Ce spune de fapt regula asta e: „Așteaptă să vezi dacă nu cumva o să regreți mai încolo, când îți dai seama ce prost e.”

Sfat pentru bărbați: „Să-i iei flori. La orice ocazie. La toate ocaziile. Și uneori și fără ocazie.” De ce? Să fie florile o soluție universală și iubite de toate femeile? Îndrăznesc să spun că nu – un nu categoric, izvorât din toate fibrele ființei mele chinuite de polen de vreo 2 săptămâni încoace. Dar femeile vor ca bărbații să fie drăguți, ei vor ca ele să-i perceapă ca drăguți și așa ne-am umplut toți de flori, pentru că florile sunt un simbol al urii profunde pe care ne-o poartă natura unora dintre noi. Un buchet de flori din când în când spune: „Femeie, poți să te bazezi pe el, că uite, îi pasă.” Gestul a prins o semnificație independentă, singurul limbaj al florilor pe care-l mai știm e că e de bine și e de frumos și e din suflet. Dar e ok, măcar se comunică ceva, cumva.

O să fac în continuare mișto de sfaturile stupide, că deh. Dar de-abia acum mi-am dat seama că numărul celor care nu prea le au cu înțelesul celorlalți e mare și că au nevoie de indicații clare, pentru că alea subtile le scapă. Au nevoie de rețete clare, că dacă încearcă marea cu degetul e vai e capul lor.

Poza tipică pentru articole vagi despre relații.

 


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |