Roxana-Mălina Chirilă

Traduceri care-mi sunt dragi

Acum mulți ani, am citit o carte de Osho publicată la Editura RAM. Nu mai țin minte cine a tradus-o, pentru că am o memorie ca o sită când e vorba de nume, dar țin minte că am dat peste un pasaj care suna cam așa (îl aproximez din memorie):

Era odată un psiholog ateu, căruia îi plăcea să dezbată problema existenței lui Dumnezeu cu cei care veneau în vizită, așa că înrămase un citat și-l pusese pe peretele din sufragerie: „Dumnezeu nu mai există.” Oaspeții îl vedeau, întrebau ce era cu el și imediat se isca o dezbatere.

La un moment dat, copilul psihologului, care era prea mic ca să știe să citească bine, a venit și a citit cu voce tare: „Dumnezeu numai există.”

Iar psihologul a avut o străfulgerare: cum adică, Dumnezeu NUMAI există? El nu face altceva decât să existe aici și acum? Era complet diferit de ce spusese el până atunci.

Pentru că reproduc din memorie un fragment citit acum mai bine de un deceniu, evident că nu e exact și că varianta originală era diferită. Însă îl țin minte pentru că atunci am rămas frapată: „Cum adică, Dumnezeu numai/nu mai există?!” Am stat să mă întreb multă vreme care era jocul de cuvinte original, pentru că „no longer” și „only/just” nu prea au nimic în comun.

Mult mai târziu, într-o carte de Osho pe care am primit-o eu la traducere, am dat peste aceeași poveste, doar că în engleză era: „God is nowhere” – „God is now here.” – Dumnezeu nu e nicăieri, Dumnezeu e aici și acum. Am folosit numai/nu mai și în traducerea mea, pentru că jocul de cuvinte e fix ce trebuie: poate fi legat de ideile lui Osho, curge fluent, simți surpriza, simți șpilul poveștii. Și Osho e un orator foarte fluent, notele de subsol îi strică ritmul, iar dacă îi explici bancurile povestind despre natura limbii engleze nu mai e același Osho.

Altă traducere, tot din aceeași carte, e a unui haiku de Matsuo Basho:

Heleșteul antic
Broasca sare în el.
Sunetul…

E un haiku pe care l-am văzut tradus de multe ori, și în română, și în engleză.

Vechiul iaz.
Broasca sare.
Pleosc!

Cea cu heleșteul mi-a rămas întipărită în minte: heleșteu, dar nu oricum, ci antic. Deja sună a poveste. Broasca sare, o imagine dinamică – apoi „sunetul…” pe care aproape că-l auzi cu ecou din cauza punctelor de la final, care îți sugerează o tăcere profundă punctată fix de zgomotul apei.

Și „Pleosc!” e corect – în engleză e tradus des „Splash”. În original e „mizu no oto”, „sunetul apei”, care poate fi „pleosc”, nu zic nu. Dar haiku-ul din cartea lui Osho mi se pare că are o frumusețe pe care o putem înțelege și simți mai ușor.

Uneori, o traducere trebuie să fie cât mai exactă cu putință, să fie regăsită cuvânt cu cuvânt în limba-țintă. Alteori, cere o adaptare, ca să poată fi gustată la fel ca originalul și ca să poată bucura…

Tao_Chi_003
Habar n-am ce scrie în imagine, dar e cu Tao și arată bine, așa că se potrivește în context.

Una dintre replicile mele favorite din League of Legends, varianta în română, e a lui Tahm Kench, un broscoi îmbrăcat cu două jachete, cu un burdihan enorm și un apetit pe măsură, care le oferă altora ce-și doresc mai mult în schimbul unui ospăț teribil: „Ostropel… de suflețel…”

Tot în League of Legends, Braum e un individ de pe un vârf de munte, care a crescut la stână… și care în română are un accent ardelenesc de pici pe jos de râs:

Sunt genul de traduceri care-mi amintesc că putem și noi să avem texte frumoase, replici mișto și cărți extrem de citibile. O să vorbesc despre unele dintre ele mâine.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |