Nu vreau să spun că planetele deșertice mă pun pe gânduri, dar Luke Skywalker locuia printre dune de nisip. Anakin Skywalker locuia și el tot printre dune de nisip. Gagica nouă e și ea tot dintre dune de nisip. Luke Skywalker n-avea tată. Nici Anakin Skywalker n-avea tată. Nici gagica nouă n-are tată (nici mamă, e drept) – și n-are nici nume de familie. Acuma, nu vreau să insinuez nimic, dar începe să mi se pară că blazonul Skywalkerilor ar putea fi o dună de nisip.

Noul antagonist e un adolescent atât de supărat încât atunci când îi dă cineva o veste proastă, trebuie înlocuit tot mobilierul din cameră. Dar e atât de nesigur pe el încât trebuie să se roage la masca bunicului ca să rămână malefic. Țin minte că individul avea un alt nume în film, dar eu îi spun Darth Emo.

Cred că protagonista ar fi o programatoare excelentă. Numai în filmele cu hackeri de la Hollywood am mai văzut persoane atât de capabile să înțeleagă orice fel de tehnologie dintr-o singură privire și să repare orice mașinărie cu trei pumni și două piulițe.

Nu că Luke Skywalker ar fi cu fundul în două luntre, dar și-a luat catrafusele și a fugit în lume, într-un loc atât de îndepărtat și obscur încât să nu-l poată găsi nimeni niciodată. Apoi a lăsat în urmă o hartă cu locul unde se află, în caz că-l caută cineva.

Printr-o ciudată întorsătură a sorții, singurul stormtrooper care ar putea nimeri vreodată ceva când trage cu pistolul refuză să tragă până nu trece de partea binelui. Când e de partea binelui, nici nu trebuie să țintească, ucide ținta din prima. Lecția de aici e că nu poți ucide pe cineva decât dacă ești de partea binelui, e ziua ta norocoasă sau te bați pe teren propriu cu un mentor în vârstă. (Mulțumim, Forță, că ai grijă de protagoniști!)

Niciunul dintre personaje nu vede că istoria nu numai că se repetă, ci e aproape identică, pentru că, fiind un reboot, toată lumea suferă de o amnezie convenabilă.