Roxana-Mălina Chirilă

Câteva scurte

Există texte pe care le-aș pune pe Facebook (și uneori le mai pun), dar apoi îmi dau seama că se pierd în negura uitării. Așa că pun unele dintre ele aici.

***

Într-o cafenea, la masa cealaltă sunt elevi de liceu. Nu trag cu urechea, dar îi aud oricum.

„Dă-i Cezarului ce-i al Cezarului!” spune o fată cu voce tare. „…stai, cine a zis asta?”

„Iulius Cezar,” răspunde prompt unul dintre colegi.

Deodată, îl văd în fața ochilor pe Iulius Cezar, stând lângă Rubicon și strâmbând din nas către Senatul Romei: Dați-i Cezarului ce-i al Cezarului, că dacă nu, pre mulți am să vă popesc și eu.

Bine, cât încerc eu să nu râd, unul dintre băieți îi trage un cot celui care dăduse răspunsul: „E din Biblie, mă.” Și uite așa îmi recapăt un pic de încredere în noua generație.

„Dați-mi!”

***

Altă cafenea, alți tineri – de data asta studenți. Îmi atrage atenție prima propoziție, pentru optimismul ei.

„Când am intrat la facultate, nu știam nimic. Știam să copiez de pe telefon și de la alții. Atât știam. Acum știu să copiez de pe fițuici, știu și să fac fițuici, de-alea cu scrisul mic. La masterat e altceva, acolo e relaxare, ai timp să faci ce vrei.”

Bine, nu trebuie să am foarte multă încredere în generația nouă.

 

***

Ea: Și adjectivul „deosebit”, când spui „E o carte deosebită”. Chiar e cea mai mare laudă pe care i-o poți aduce?
Eu: Înseamnă că e o carte complet diferită de altele. Ceea ce e ceva.
Ea: Dar tot nu-mi spune mare lucru.
Eu: Cum să nu? Nu e luată cu copy-paste. E deja o inovație extraordinară printre oamenii de cultură din țara noastră.

 

***

Ea: În sudul SUA, y’all e pluralul de la you. Adică, nu există să nu folosească lumea. În nord e „youse”. Cred că y’all sună mai bine. 😀 Iar eu folosesc „you guys”.
Eu: Deci engleza a renunțat mai demult la „thou”, care era forma de singular de la „you”, și acum se chinuie să-și găsească alt plural. Care să nu fie „you”, ca să nu fie confuzii.
Ea: Cam așa.
Eu: GG, engleză. GG.

***

Locuiesc cu un om de o cruzime exemplară. Mă scoală în dimineața asta:

„Hai, trezește-te! Nu vezi ce zi faină e?”

Mă trezesc, mă uit pe fereastră, văd nori negri și grei, întuneric și tristețe.

„Zi faină...?”

„Da, da. E o zi perfectă pentru dormit!”

 

***

 

Eu: Mă simt aiurea, dar n-am nimic concret.
El: Vezi atunci că e un placebo la mine pe masă, ia unul.
Eu: Un placebo? Și funcționează?
El: Nu, dar ia-l că-ți prinde bine.

 

***

El: Ce faci?
Eu: Citesc.
El: Hai că vin și eu să citesc. Pun niște muzică?
Eu: Nu.
El: Atunci pun un film?

 

***

Iepurașul se duce la măcelărie și întreabă:
„Aveți mușchiuleț de urs?”
„Nu,” îi răspunde vânzătoarea, mirată.
„Păcat, e mare delicatesă, făceați vânzare.”
A doua zi, iar:
„Aveți mușchiuleț de urs?”
„Nu.”
„Păcat, e mare delicatesă, făceați vânzare.”
Discută vânzătoarele cu directoarea, discută cu vânătorul, e vânat ursul și se rezolvă problema. Așa că totul e pregătit pentru când apare iepurașul în a treia zi și întreabă:
„Aveți mușchiuleț de urs?”
„Da, iepurașule, avem.”
La care iepurașul se uită frumos la mușchiuleț și zâmbește larg:
„Ce-ți spuneam, ursule, că ești o victimă a consumerismului...”

 

***

Despre League of Legends.

El: Amumu ăsta ce face?
Eu: Plânge.
El: !!
Eu: Plânge și e așa de trist că toată lumea din jur moare. De la daunele magice ale lacrimilor lui.
El: Și ce altceva face?
Eu: Urlă. Aia e abilitatea lui supremă. Se pune în mijloc, urlă și toată lumea încremenește vreo două secunde în care se chinuie să-i țină lângă el ca să aibă prieteni, dar aliații lui îi ucid noii prieteni în alea două clipe. E un campion tare. Tare, tare trist.

Cea mai tristă mumie.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |