Roxana-Mălina Chirilă

Când filmul are fusta prea scurtă

La un moment dat, o tipă se trezește cu mâini nedorite asupra ei și îi comunică acest faptul posesorului acelor mâini.

„Îmi pare rău, dar nu mă pot abține,” răspunde el.

Să fie vorba de Tourette tactil? De sugestie hipnotice subconștiente? Nicidecum.

„Nu mă pot abține, ești atât de bună,” spune individul, ca justificare. Tipa e atrăgătoare, el vrea să pună mâna, deci el pune mâna.

S-ar putea abține foarte bine, dar e mai ușor să dea vina pe gagică și să se prefacă că e un compliment: tipa e atât de atrăgătoare încât el se pierde cu firea, trebuie să-i pună mâna pe sâni. E o atracție fiziologică fatală (sau ar fi, dacă nici tipa nu s-ar putea abține, că e atât de nesimțit, și l-ar arunca în fața primei mașini).

De situația asta mi-aduc aminte când îi aud pe cei care spun chestii gen „Dacă producătorii nu scad prețurile în România, înseamnă că vor să piratăm filmul/cartea/jocul!” „Dacă nu înțeleg că noi suntem săraci, ne îndeamnă să piratăm!” „E o serie așa de bună, cum să n-o iau de pe torenți? Altfel n-aș mai putea s-o văd deloc!”

E fix același gen de dialog ușor penibil, pe care nu-ți vine să crezi că-l ai cu o persoană teoretic adultă și integrată în societate. Evident, nu spun că indivizii de genul ăsta sunt niște violatori sau hărțuitori prin excelență: filmele, serialele, muzica și cărțile nu sunt ființe vii, ca să fie violate, de unde și marea diferență.

Însă justificarea sună la fel: un pic plângăreață, cu dat vina pe filme și seriale (ce să le faci, dacă-s așa bune?), cu justificări despre cum le suflă vântul prin buzunare și nu pot pune mâna pe ce vor decât cu un pic de, ahem, inițiativă personală. În fond, ce, e ceva rău în asta? Ținta iubirii și dorinței ni se cuvine. Sau ceva de genul.

Și da, înțeleg de ce ai pirata. Mai ales dacă ești în zona universitară, cărțile costă enorm, biblioteca nu le are și ție îți trebuie pentru cercetare (apropo, cei care scriu articole de specialitate în publicații care costă enorm? Primesc zero (0) lei/euro/dolari și, dintr-un motiv care-mi scapă, chestia asta li se pare normală;). Sau dacă munca ta depinde de asta în vreun fel, dar nu-ți permiți să-ți cumperi cele utile – programele de specialitate pentru cei care se ocupă de grafică pot costa enorm, din câte am auzit. Înțeleg justificarea când problema e circulară: n-ai destui bani ca să-ți pui bazele unei cariere din care să scoți banii necesari.

În rest, plânsete multe, care demonstrează că răsfățul e la el acasă: trebuie jucăria AIA și le trebuie ACUM și le trebuie CADOU, că dacă nu e bai mare. Și ok, poate o iei de pe raft când nu se uită nimeni, dar și să plângi pe tot internetul că e dreptul tău din naștere?…

Între timp, doamnele fără prea multe fonduri care trăiesc prin zonele sărace ale Moldovei le dau clasă când merg la bibliotecă să-și împrumute romanele de dragoste și când stau să-și caute la televizor dramele coreene favorite.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |