Roxana-Mălina Chirilă

Cultură să fie, dar pentru alții!

Tags:

Se pare că emisiunea Dan C. Mihăilescu, Cartea de la ora 5, mai e urmărită doar de vreo 400 de persoane pe Youtube. Pe Facebook vizualizările sar de 2-3000 aproape constant, dar Facebook-ul face autoplay și numără aproape orice autoplay ca vizualizare. (apropo, puteți dezactiva autoplay-ul din setări, există acolo un tab pentru clipuri video – eu de-abia ieri m-am obosit s-o fac, dar parcă e mai bine fără să se miște tot felul de chestii pe ecran de capul lor).

Deci, vreo 400 pe Youtube – vreo 2-300 de persoane reacționează cu un like (sau pseuo-like) pe Fb, deci mai adăugăm încă vreo 4-500 de oameni. Ne ies vreo mie. Dacă era să ne luăm după vânzoleala care a avut loc când i-au scos emisiunea de la TV, ai fi zis că-s vreo 10.000 pe puțin.

Eftimie zice așa, în articolul în care-l discută pe Mihăilescu:

Și știu și cifrele de la alți critici literari, sunt la fel de modeste. Tot la 300-400 de vizualizări. 0 impact, 0 cărți vândute. Pentru că sunt proști și nu știu să se exprime. Pentru că sunt impostori. Pentru că sunt susținuți de o generație de impostori, aceeași generație care a plâns ca un crocodil la eliminarea emisiunii lui Dan C. la care nu s-au uitat niciodată.

Ce nu zice el, dar vă zic eu, e că la noi „cultura” e rareori pentru „noi” – adică pentru cei care se plâng că se desființează TVR Cultural, de exemplu. E pentru ceilalți. E pentru proști, să se mai culturalizeze și ei, să învețe, să asculte pe cineva „deștept”. Să se citească Război și pace! Să se urmărească Mihăilescu! Să se respecte cultura!

Nu de alta, dar știm cu toții de mici că e bine să ai Cultură, să citești Crimă și pedeapsă, chestii de-astea. Cultura te face mai bun. Așa că să facă bine cei din jur și s-o aibă odată!

Însă degeaba urli la lună de dorul culturii, apoi o lași de izbeliște, că tocmai ai altă treabă anul ăsta. Cu un Dan C. Mihăilescu nu se face cultură în țară. Nu e suficient să existe un om care face recenzii sau un post TV dedicat culturii ca să meargă ceva – ar trebui să apară ceva care să și prindă la public, să fie interesant. La documentare BBC nu te uiți strângând din dinți, ci e fain să te uiți, pentru că sunt ași la făcut televiziune și găsesc oameni interesanți să-ți povestească despre toaletele din Londra secolului 19 și tot felul de nebunii.

N-avem încă educația necesară ca să știm ce să cerem. E o educație despre care poate nu ne place să vorbim: educația banului, a consumatorului, a celui care dă niște bani, dar vrea ceva în schimbul lor și știe că e dreptul lui să ceară. A celui care trimite lasagna cu miezul bocnă înapoi la bucătăria restaurantului – și care pune înapoi pe raft cartea tradusă cu picioarele sau scrisă în ultimul hal. Care îi trage de urechi pe cei de la editură că i-au trimis un volum care se destramă în timp ce-l citește, care bea o bere și spune că e o poșircă caldă.

Așa am avea niște feedback – desigur că nu mereu corect, desigur că nici clientul n-are mereu dreptate, dar măcar ar fi un dialog mai puternic între creatori și consumatori, din care s-ar putea crește.

Asta ar însemna un sprijin real pentru cultură – nu poți s-o sprijini pe toată, o parte din ea e proastă, o parte din ea va fi proastă mereu, pentru că nu poți ajunge la calitate 100%. Dar o poți ajuta să crească, să se dezvolte, să fie mai bună. Pentru ca atunci când îl sprijini pe un Dan C. Mihăilescu, s-o faci pentru că-ți place ție să te uiți – așa îl ajuți și pe Mihăilescu să trăiască (eventual îi mai și cumperi emisiunile dacă și le scoate pe DVD, sau mai știu eu), ajuți și cultura în mod real și te bucuri și tu de ea.

Când o să fie mai multă calitate în domeniul ăsta cultural, când se va depăși o masă critică, atunci vom începe să avem hobby-iști culturali, o comunitate culturală largă, o apreciere la scară largă a culturii, oameni care pot trăi din așa ceva, bestsellere care vând mai mult de 3-4000 de exemplare. Până atunci, ne mai zbatem.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |