Roxana-Mălina Chirilă

Captain America: Civil War [recenzie]

La un moment dat, o echipă de supereroi se duce să se bată prin Nigeria – nu mai țin minte motivul, dar la un moment dat un tip înfrânt se aruncă pe sine în aer cu o bombă, în încercarea de a-și anihila dușmanii odată cu el. Supereroii nu reușesc să oprească explozia ca la carte și mor 12 oameni.

E incident internațional, știrile dau vina pe supereroi pentru chestia asta, că ei sunt, evident, vinovați de faptul că inamicul lor s-a legat cu explozibili și s-a autodetonat. Organizația Națiunilor Unite sare și ea să dea vina pe supereroi și decide că, pentru a evita astfel de evenimente ulterioare, Răzbunătorii (Avengerșii noștri de toate zilele) ar trebui să se supună ordinelor ONU și să nu lupte decât cu aprobare de sus.

În fond, supereroii au fost acolo și când au distrus extratereștii New York-ul, și când s-au întâmplat tot felul de alte evenimente. E clar că ei sunt vinovați.

Când aude treaba asta, Tony Stark spune:

Sunteți duși cu sorcova. Normal că eram în mijlocul acțiunii, pentru că vă salvam și vouă fundurile. Data viitoare ce-ar fi să-l lăsăm pe Loki să conducă Pământul? Și-așa jumătate din populație crede că e sexy, putem să-i fim toți sclavi, sigur o să iasă bine. Sau hei, dacă lansați vreo bombă atomică asupra New York-ului, o să vă cerem aprobarea înainte să salvăm civilii de la moarte sigură, ce ziceți? Sunt sigur că o să iasă bine. Și voi erați super-eficienții ăia care n-au reușit să apere nimic de nimic, nu?

Heh. Glumesc. Asta mi-am imaginat eu că ar spune Tony Stark, știindu-l din filmele trecute. Ce se întâmplă în Războiul civil e că Tony Stark își schimbă brusc personalitatea: o femeie îi spune că fiul ei a fost una dintre victimele colaterale din ultima luptă mare, așa că Tony intră în agonie și cere să i se pună botniță.

El are rolul cel mai incredibil din film: mai exact, nu mi s-a părut deloc credibil. Ceea ce e păcat, pentru că el și Steve Rogers se tot înfruntă și confruntă tot filmul. Și când premisa filmului e că există două tabere, cea a lui Tony Stark și cea a lui Steve Rogers, e cam aiurea când una dintre ele n-are logică.

În rest, filmul are tot felul de glume, unele bunicele în context. Are niște găuri în scenariu de zici că l-au ros șoarecii – de exemplu, faptul că Tony Stark pur și simplu știe cine e Spiderman, fără niciun fel de explicație. O parte din acțiune se petrece în București, ceea ce nu m-a dat enorm de tare pe spate până când Captain America a intrat într-un apartament bucureștean și s-a holbat mult și bine la faianță, ca să dovedească faptul că într-adevăr secvența aia de film e pur românească. Tot prin România apare și bărbatul cotoi Pantera neagră, un supererou care pare chiar mișto.

E un fel de reuniune de supereroi care se iau la harță, spun bancuri și se caftesc, dar încearcă să n-o facă prea tare. Nu e rău, dar mi se pare departe de a fi excelent. Merge de o distracție scurtă, dar dacă-l iei la puricat, găsești o grămadă de mici probleme și chestii care se bat cap în cap.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |