Roxana-Mălina Chirilă

Dragă studentule la japoneză-engleză: despre București

Dragă studentule care mi-ai scris pe mail nu demult ca să-ți verși oful,

Vreau să discutăm despre București și clădirea Facultății de Limbi și Literaturi străine din strada Pitar Moș.

Te plângi că Bucureștiul e plin de cerșetori și de poluare. Așa e. Apropo, cerșetorii există în diverse categorii. Primii sunt cei care au alură de cerșetori, se îmbracă în cârpe și se târăsc de colo-colo, cerând bani. Te-aș sfătui să nu le dai bani, deoarece încurajezi cerșetoria. A doua categorie sunt cerșetorii care arată ca niște oameni obișnuiți, binișor îmbrăcați și care se aruncă în fața ta și-ți cer câțiva lei pentru un bilet cu care să ajungă acasă, în provincie. Te-aș sfătui să nu le dai nimic, deoarece sunt niște cerștetori și ei. A treia categorie sunt cerșetorii care cer donații pentru organizații-fantomă de binefacere și te pun să semnezi pe hârtie că ai dat bani. Te-aș sfătui să verifici orice pe net înainte să dai bani.

Apoi, știu că vrei să fii poetic, dar populația preponderent cosmopolită nu este o formă de poluare. Nu este nici măcar un lucru rău. Iar lipsa afecțiunii dintre oameni de același neam nu mi se pare o problemă extraordinară – știi, eu sunt din Sfântu Gheorghe, acolo afecțiunea traversează limitele de etnie și se stabilește pe grupuri. De exemplu, românii care lucrează la stat îi iubesc pe maghiari de ziua lor națională, de 15 martie, pentru că pot să-și ia și ei liber în virtutea sărbătorii generale.

Mai spui și că Bucureștiul e un oraș scump, pentru că abonamentul la autobuz e 50 de lei, iar cel de la metrou, 70. Vezi că, dacă ești la buget, poți să-ți recuperezi banii de la abonamentul de autobuz (așa era pe vremea mea). În plus, eu locuiesc acum în Brașov, abonamentul la autobuz aici e 70 de lei, iar biletul e 2 lei. Spui că o garsonieră poate fi închiriată cu 900 de lei pe lună – am avut colege cu posibilități materiale mai reduse și fie au stat la cămin, unde e ieftin, fie au închiriat un apartament cu alte persoane.

În ce privește inteligența și cultura, atât a orașului, cât și a oamenilor. Nicăieri nu găsești doar oameni extraordinari. Nicăieri. Ideea e să-ți găsești prieteni, să-ți cauți oameni cu care te potrivești și cu care să faci lucruri care să corespundă dorințelor tale intelectuale.

Pot să-ți recomand anticariatele Antic Ex Libris, unde am petrecut multe ore fericite și unde mai merg și acum, când trec prin București. Există Cărturești Fandom, pe strada Edgar Quinet (parcă) unde poți să te duci să salivezi la benzi desenate. Sau bănuiesc că poți să faci și acel extraordinar lucru pe care eu nu l-am făcut niciodată pentru că mi-a fost lene – să-ți faci abonament la biblioteca universitară. Nu sunt eu foarte dusă pe la teatru, dar am văzut spectacole bune la Teatrul Național și în alte teatre mai mici.

Bucureștiul e mare, așa că poți găsi aproape orice acolo. Vrei cărți? Ai de unde. Vrei teatru? Ai de unde. Vrei operă? E lângă Facultatea de Drept. Vrei parcuri și verdeață? Am fost în vacanță la București și m-am dus să mă plimb prin Herăstrău și Cișmigiu – sau alege tu ce vrei, ce ție-n drum: IOR, Kiseleff, Tineretului. Bucureștiul e mai verde ca Brașovul, mai ales în anumite zone.

Descoperă părțile bune. E păcat să urăști capitala pur și simplu. E un loc enorm, găsești de toate.

Apoi, legat de facultate. Zici că o clădire urâtă, dar nu e. E o clădire neimpresionantă, atâta tot. Știi de ce e așa? Pentru că guvernul nu investește în educație și Universitatea crește. Da, clădirea originală e frumoasă (aia, „clădirea Universității”, cea de-o știe toată lumea), dar nu sunt bani pentru una identică și nouă. Și oricum, e ok și dacă nu e extroardinară, e important mai ales să fie salbură.

Dacă te plimbi prin centru, o să vezi câte o clădire ici-colo care ține și ea de universitate – una e pe la Izvor, acolo făceam noi literatură americană de la 6 la 8 seara. Pentru o schimbare, ar trebui să ne convingem guvernul să aloce mai mulți bani în educație.

Spui că femeile de serviciu fac curat până la 8 fără 10 și nu se poate intra în săli. Acuma, eu personal am fost mereu o leneșă și am preferat să ajung puțin prea târziu, nu mult mai devreme, așa că aspectul ăsta nu-l știu. Dar îți pot spune un lucru: facultatea se închide la 9 și te poți trezi încuiat acolo. Cursurile se țin până pe la 8, mai ales în amfiteatre, dar se mai întâmplă să se rămână un pic peste program.

Așa că probabil că femeile alea de serviciu sunt chemate de la 7 ca să facă curat, nu sunt ținute până la 10 seara, ca să ajungă acasă la 11. Ceea ce e ok, că poate au și ele copii de vârstă școlară acasă și vor să-i vadă. Sau poate vor să facă ceva după-amiaza. Mi se pare că a aștepta 10-30 de minute din când în când e un sacrificiu mic ca să lași un om să aibă o viață normală.

Mai spui și că programul cu publicul de la secretariat e absurd, între 12-14 de luni până joi. Aici sunt de acord cu tine, n-am priceput nici eu de ce nu-l lungesc.

Viața nu se învârte în jurul studenților, ci trebuie împăcate capre și verze cumva. Și da, sunt tot felul de părți negative, dar, cu riscul de a suna ca un dezvoltator personal cu sfaturi de doi lei, trebuie să înveți să vezi și pozitivul; viața e cum ți-o faci și așa mai departe. Găsește-ți prieteni, vezi unde e cultura și alege-o.

Și, în caz de nevoie, chiulește din când în când ca să-ți păstrezi sănătatea mentală. Întreabă-ți colegii ce mai fac în timpul liber și unde se duc. Găsește ceva care să-ți placă pe acolo, altfel e păcat.

Pe vremea mea, petreceam pauzele dintre cursuri pe la Cărturești și în cafenele, scriam povești absurde cu amica Ioana, împrumutam cărți una de la alta și discutam de seriale favorite (Doctor Who!) și personaje care ne plăceau enorm (încă n-ai citit psychoverse, Ioana! RECUNOAȘTE!). Așa am descoperit câte tipe citesc fanfiction, inclusiv cu povești de dragoste între băieți frumoși. A fost o perioadă în care am simțit și eu că există alții ca mine pe lume.

E păcat să ratezi chestiile astea. Caută și vei găsi, bate și vei fi bătut. (Stai, cred că nu aia era zicala pe care o căutam.)

 

Din seria asta de articole:

Bucuresti

Porțiunea inițială din scrisoarea lui:

FACULTATEA DE LIMBI STRĂINE BUCUREȘTI

Am decis să scriu rândurile prezente în speranța de a vă oferi o perspectivă cât mai cuprinzătoare asupra acestei facultăți îngrozitoare, unde sunt și eu student. Sper ca experiența mea, pe care o voi expune în rândurile următoare, să vă convingă să ocoliți clădirea îngustă de pe Pitar Moș, care, în caz contrar, vă va adăposti, timp de cel puțin trei ani, frustrările ocazionate de: lipsa de profesionalism și corupția profesorilor (am întâlnit doar o excepție), orarul prost conceput, aroganța personalului, de la paznici, la femei de serviciu, secretare și profesori.

DESCRIEREA ORAȘULUI

Bucureștiul este un oraș mare. Și ca orice oraș mare, greu de controlat, mai ales dacă luăm în considerare apatia (corupția) autorităților. Prin urmare, nu trebuie să vă mirați când veți întâlni țigani trăgând din punga cu droguri în plină stradă, cerșetori fără picioare – târându-se pe niște cârpe (?) înfățurate în plastic- cerșetori fără ochi, copii obligați să cerșească, majoritatea având, pe buze, pe Dumnezeu.

Bucureștiul, cum am spus, este un oraș mare. Și ca în orice oraș mare, oamenii trebuie să se deplaseze dintr-o parte în alta. Transportul în comun și lipsa de educație, în special ecologică, vor determina, în mod evident, apariția poluării: gunoaie, fum, poluare fonică, oameni frustrați din felurite motive, distrugerea spațiului verde, apă tratată chimic, reclame la tot pasul, pe blocuri, pe panouri, în metrou, invadându-ne intimitatea și agresându-ne psihic, o populație preponderent cosmopolită, materialistă și incultă, coeziunea socială (adică acea afecțiune dintre oameni de același neam) tinzând spre zero…

Bucureștiul, oraș mare, este scump. Un abonament la metrou costă 70 de lei fără modesta reducucere de student, iar unul pentru transportul în comun, 50 de lei. Chiria într-o garsonieră – aprox. 900 de lei. În cazul în

care ești într-atât de naiv să cumperi haine de la marile magazine, pentru a fi în pas cu „moda”, părinții tăi vor avea serioase probleme cu sponsorizarea. Iar dacă te mai lași ispitit și de companiile ce promovează mâncarea nesănătoasă, atunci…

Pe scurt, capitala nu poate fi pe placul unui om cu un nivel de inteligență și cultură mulțumitor. Din cauza absenței condițiilor de viață necesare oricărei ființe vii. Ocoliți Bucureștiul!

DESCRIEREA FACULTĂȚII

Amplasată pe niște străzi lăturalnice, foarte înguste, delimitate de pereți paraginiți desenați de golani etc., facultatea de limbi străine nu reprezintă o fericită abatere de la regulă, încadrându-se armonios în ansamblul caricatural de pe str. Pitar Moș: aliniată cu celelalte clădiri vecine, printre care și un spital de nebuni, o metaforă parcă pentru lipsa de interes manifestată de oficialitățile române în sectorul educației, cu stâlpi de susținere ornamentați, potriviți doar unei construcții mai mari, săli de clasă care au anexate fiecare nume și numere întâmplătoare, incât dă dovadă de un pătrunzător simț al intuiției cea care izbutește a se orienta, ca nou-venită, pe coridoarele clădirii, cu un lift nefuncțional, cel puțin pentru studenți…

Intrarea în săli nu se face înainte de ora 8 fără 10. Deși unii dintre voi veți sta departe de facultate, încât nu veți ști exact la ce oră să plecați pentru a nu întârzia, ajungând mai devreme, nu vi se va permite să intrați în săli. Va trebui să așteptați în picioare, dacă nu veți avea norocul să găsiți jos scaune libere. Motivul? Femeile de serviciu curăță clasele. Deși ar trebui să întreprindă această activitate seara, după ce se eliberează toate clasele, dumnealor se respectă…le curăță dimineața, iar studenți așteaptă după ele…

Facultatea de Limbi Străine este o ramificație a Universității din București, unde se află secretariatul, înspre care adesea vă veți îndrepta pașii. Trebuie să știți că respectiva unitate administrativă a facultății are atribuțiuni atât de complicate, un personal atât de complex, un program atât de încărcat, încât sunt alocate doar două ore relațiilor cu publicul, cu voi, între 12 și 14, de luni până…joi. Dacă se întâmplă cumva, Doamne ferește, să aveți nevoie de o informație urgentă, de vreo semnătură ș.a., în afara

programului, ușile sunt încuiate…poate au o zi mai liniștită și vă răspund la telefon, dar și atunci e puțin probabil să rezolvați problema, ca să nu punem la socoteală încordarea nervilor ca urmare a tonului arogant cu care veți fi întâmpinați.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |