Văd din când în când câte un om care sare să spună că ar trebui scoase anumite materii din programa școlară și să se introducă altele.

Ce să se scoată?

• matematica superioară
• părți din chimie
• bucăți de biologie
• latina
• bucăți de fizică

De ce? Pentru că elevii sunt încărcați cu informații inutile, care n-o să le folosească la nimic în viață niciodată. Gen derivatele.

Ce să se introducă?

• ore de igienă orală
• ore de circulație
• legislație
• lecții de fericire
• cum să faci formularele pentru ANAF

Am râs un pic. De fapt, tot râd de câteva luni încoace. Eu la liceu am fost la matematică-informatică, intensiv-informatică. Făceam tone de materii reale, am fost la olimpiade naționale de fizică, matematică și logică. În momentul de față la muncă, atunci când e un articol plin de informații cu numere, formule și alte alea (lucru care se întâmplă rar, e drept), ajunge automat la mine, pentru că știu cu ce se mănâncă tema. Dacă aș vrea să mă reprofilez brusc și să dau la facultatea de construcții, ar trebui doar să mă pun un pic la punct cu toate lucrurile pe care le-am uitat din liceu și până acum.

Ei, în clasa mea erau și câțiva golani care aveau note de trecere (sau rămâneau corigenți de-a dreptul) la fizică și alte asemenea. Când ne-am văzut la reuniunea de liceu, ce să vezi? Erau ingineri. Ingineri. Cu facultatea terminată și parafa luată. Și știți ce? Nu mă îndoiesc de faptul că-și pot face treaba de ingineri.

Asta înseamnă să ai o bază solidă de informații teoretice de pe care să pornești: să poți să intri într-un domeniu, să ajungi să te descurci în el, să ai spațiu de manevră dacă vrei să faci o schimbare de direcție. Eu am trecut de la mate-info (am și făcut un an de facultate de mate-info) la filologie. De ce? Pentru că nu m-a oprit nimic.

Nu spun că trebuie neapărat să discutăm de derivate și integrale la liceu. Aplicările lor sunt „de nișă” – au aplicații în fizică, dar aveam nevoie de ele doar la nivelul olimpiadelor, care, se știe, sunt deja cu materia de facultate. Și știu din surse sigure că și inginerii folosesc programe și tabele ca să-și calculeze numerele de care au nevoie în munca de zi cu zi – nu stau să rezolve ecuații de analiză matematică toată ziua. Dar ca să-ți pricepi bine meseria, ca să știi dedesubturile, ca să poți face mai mult decât o aplicație, trebuie să știi și dedesubturile.

Farmacistele nu mai fac ele medicamentele în zilele noastre (decât în cazuri foarte rare), dar tot fac o facultate în care discută despre chimie, biologie și naiba știe mai ce în tot felul de moduri, ca să înțeleagă substraturile meseriei și să nu fie doar vânzătoare de medicamente.

Informațiile „inutile” de care tot zic oamenii au un rol foarte exact în lume. Nu expiră. Sunt utilizabile. Formează baza tehnologiilor prin care au fost produse multe dintre lucrurile pe care le folosim zi de zi. Ar mai trebui redusă materia? Poate. Eu, personal, cred că ar trebui în primul rând reorganizată (și probabil că voi reveni ca să discut mai în detaliu ideea asta).

Însă propunerile de alte materii care să le înlocuiască pe cele curente sunt amuzante.

Ore de igienă orală/circulație/alte năzbâtii_._ Nu poți să ai o singură oră de ceva la școală – ai un curs care ține cel puțin un an întreg. Poate cineva să predea igienă orală timp de 35 de ore? Circulație timp de 35 de ore? Mie mi-s utile vreo 3-4 lucruri, majoritatea la mintea cocoșului: traversează pe la trecere, nu traversa pe unde nu e trecere; mașinile circulă pe partea dreaptă a drumului în România; trebuie să mă asigur înainte să traversez; la semafor, culoarea verde înseamnă „poți să treci”. Pentru tot restul există școala de șoferi.

Aaaa, ar trebui să existe o oră și de așa ceva în general? Ar trebui asigurată o oră de astfel de mărunțișuri de viață? Da, corect. Se numește „dirigenție”. În plus, când eram eu la școală, veneau cei de la Colgate să ne spună despre cum trebuie să ne spălăm pe dinți pentru că altfel facem carii (și să ne dea un pic de pastă de dinți, ca să ne convingă să cumpărăm Colgate); apoi a venit Always să ne spună ce-i aia menstruație și ce se întâmplă cu corpurile noastre (și să ne dea absorbante gratis ca să ne placă Always); și a venit un polițist de la circulație să ne spună cum să trecem strada, să ne ferim de dubioși care ar putea să ne tâlhărească/violeze și că nu e bine să luăm droguri. Poate ar trebui făcute obligatorii chestiile astea, dar o oră întreagă pe săptămână timp de 35 de săptămâni e prea mult pentru prostiile astea.

Ore de legislație. Aici râd foarte tare. Legislația se schimbă repede, legile sunt multe, Constituția e relativ scurtă și stabilă. Se pot învăța lucruri despre legi, desigur, dar majoritatea dintre noi nu avem contact direct cu toate nebuniile de legi. Sigur, avocații au nevoie de ele, dar dacă mergi la unul dintr-un motiv sau altul, îți explică ce și cum (și le poți căuta pe net în ziua de azi). Au nevoie și alte categorii sociale – polițiști, pompieri, arhitecți, naiba știe ce altceva, dar doar în domeniile lor.

Cât de utile ar fi cursurile astea? Mmm, nu știu, eu personal n-am simțit niciodată nevoia de a fi discutat în școală despre așa ceva. Cred că la educație civică sau altă materie cu nume similar se explică conceptele de bază legate de sistemul juridic. În rest, meh.

ANAF-uri. Foarte amuzant, mai ales că eu am aflat toate lucrurile de care aveam nevoie în câteva ore (mult mai puține de 35) și că și ANAF-ul mai schimbă câte ceva din când în când în funcție de legislația aia care se tot schimbă. Majoritatea oamenilor nu au nevoie de informații despre cum să-și completeze formularele, o parte dintre cei care au trebuie să-și angajeze oricum un contabil ca să aibă grijă de toată hârțogăraia… iar noi restul putem întreba ori direct la ANAF, ori colegi de breaslă.

Lecții de fericire/despre cum să iubești/dezvoltare personală la fel de aiurită. Ok, asta e cea mai mare prostie. În liceu am avut-o ca profesoară de chimie pe Rădița Albu (acum Rădița Palela). Ei, când eram în gimnaziu o aveam ca profă de fizică și chimie pe Lidia Gajdo, care m-a făcut să iubesc și fizica, și chimia, pentru că aveau logică. În liceu, am ajuns să urăsc chimia pentru că nu mai avea nicio noimă și Rădița Albu ne dădea uneori teste de personalitate în loc să predea – și voia să ne mai transmită și lecții de viață.

M-am bucurat foarte mult când am aflat că a intrat în politică și că era pe listă la alegerile parlamentare. M-am bucurat ENORM. Am pus cu o satisfacție enormă ștampila pe un alt candidat. Pentru că a reușit să nu-și predea bine materia, să facă bancuri misandrine și să vină cu psihologeli din care n-am rămas cu mare lucru, în afară de sentimentul că într-adevăr nu m-am integrat bine în colectivul clasei.

Doamna profesoară, de câte ori veți candida, voi veni în Sf. Gheorghe să votez pe altcineva. Cu mult drag.

Însă și dacă n-ar fi fost ea care să ne dea teste de prin reviste sau de prin psihologia de buzunar, ci cineva cu o oră separată, ideea tot ar fi eșuat. Pentru că ceea ce ne face fericiți sunt lucruri diferite. Nu există un mod corect de viață, pe care să-l pui în aplicare ca să fii mulțumit și împlinit. Unii pun preț enorm pe lucruri sociale, eu sunt genul care trebuie să muncească și să facă lucruri creative, alții au alte doleanțe.

Modurile în care rezolvăm probleme sunt diferite. Ceea ce vreau eu de la prietenie, de la o relație de dragoste, de la viață sunt lucruri care poate nu pușcă cu ce vor ceilalți. Și, într-adevăr, nu reinventăm toți roata, dar nici nu ni se potrivește tuturor aceeași rezolvare. Sunt o grămadă de soluții, descoperite în timp de te miri cine – nu poți să le predai pe toate la școală. Ar fi un an de filozofie în care să se discute secretele universului (plasat strategic într-a 12-a, parcă pentru a fi siguri că nu învață nimeni la materia asta), dar de fericire sau alte bazaconii?… Imposibil.

Sunt lucruri care poate ar merita scoase din programă – dar dacă ar fi înlocuite cu propunerile pe care le tot văd, ar fi ca și cum am scoate religia ortodoxă și am băga-o pe cea catolică. Sau, în alte cazuri, ca și cum am înlocui-o cu un cult religios obscur.

Sunt lecții care se pot preda, altele care sunt inutil de predat în școală – iar altele sunt de rezolvat pe cont propriu, în funcție de persoana proprie.