Roxana-Mălina Chirilă

Reversul medaliei matinale

Ca mulți, mulți alții, nu sunt o persoană matinală. Nu înseamnă că nu mă trezesc devreme – deși munca mi-ar permite să mă trezesc liniștită pe la 9, trăiesc în casă cu un matinal care începe să facă zgomot și să pregătească micul dejun pe la 8 fără ceva. După suficient de mult timp, m-am adaptat.

Acum stau în pat ceva mai mult decât înainte – pe vremea când mă culcam pe la 2, adormeam fără probleme și mă sculam la 9 cu destul de multă energie. De când mă culc la 10:30-11, citesc o vreme, după care mă chinui să adorm vreo jumătate de oră și mă trezesc buimacă la 7:30-8, iar de muncă nu poate fi vorba înainte de 9 decât dacă e caz de forță majoră.

„Dacă ai avea un job care ți-ar cere să muncești de la 8, te-ai adapta,” mi s-a zis.

„Timp de 12 ani am avut școală de la 7 sau 8 și nu m-am obișnuit,” tot repet.

Bla-bla, putoare, știu placa. Sunt persoane care la 8 sunt gata de lucru! O nouă zi! Mamă cât realizează înainte de 10! Ce de chestii fac!

Dar ideea nu e să mă plâng că sunt oropsită pentru că sunt chiaună dimineață. Ideea e să mă dau mare, pentru că matinalii tot ridică nasul pe sus că sunt virtuoși, dar îi bănuiesc de faptul că le cam cedează balamalele spre sfârșitul zilei. Cine începe devreme, obosește.

Reversul medaliei matinale nu e că noi, cei care adormim greu, suntem deștepți și frumoși, ci că suntem în formă seara.

„La ce bun?” probabil că râd unii. „Programul de muncă e de la 9 la 5.”

Hehe. Eu sunt liber profesionist. Bine, acum am predări în aceeași zi sau depind suficient de alții încât să nu lucrez decât rar noaptea, dar pe vremea când aveam proiecte mai mari, stăteam uneori serile să lucrez – unde seara începea de pe la 10 și se termina pe la 12-1. În timp ce lângă mine se sforăia, eu mai terminam niște chestii; nu pentru că trebuia, ci pentru că puteam și aveam chef.

Dar nu toți avem programul flexibil. Ce puteri mai am? Nu adorm cu cartea pe piept, ochelarii pe nas sau capul pe tastatură. Am rămas surprinsă și amuzată să văd că sunt unii care fac fix asta, ca-n desenele animate.

Și partea cea mai bună? Când cei din jur cad frânți, eu fac trei pași prin casă și sunt gata să traduc câteva pagini. Sau să mă apuc să învăț. Sau să-mi văd de pasiuni.1Asta dacă n-am lucrat 10 ore în ziua respectivă sau 200 în ultimele 30 de zile, pentru că am și eu limitele mele.

Matinalii nu văd că se întâmplă tot felul de activități în jur pentru că se duc devreme la culcare și dorm buștean. Între timp, cei non-matinali apucă să facă tot felul de chestii de care matinalii n-au timp să se ocupe, pentru că e târziu și sunt obosiți. Citesc, fac costume de cosplay, gătesc pe a doua zi, se ocupă de hobby-uri (dacă sunt silențioase).

Deci unde-i hărnicia aia inerentă a matinalilor? Aaa, dispare spre seară pentru că le e somn și nu mai sunt în stare de mare lucru. Ok.

Toate-s la fel de negre.